Poate că nu greşim prea mult afirmând că actualul legislativ este cel mai certăreţ din anul 2000 încoace.
Divizat, din păcate cu aportul preşedintelui Klaus Iohannis, PNL a reuşit performanţa de a se certa şi cu el însuşi.
Recunoscut ca fiind cel mai important partid al momentului, PNL a continuat campania de demonizare a PSD, şi-a atras ostilitatea USR PLUS, nu a eziat să dispreţuiască AUR, pentru ca, după moţiunea de cenzură, să se vadă obligat să înceapă negocierile pentru formarea unei majorităţi.
Lipsa de abilitate a premierului Florin Cîţu s-a întâlnit cu lipsa de tact a lui Ludovic Orban în relaţia cu preşedintele Iohannis. Performanţele la guvernare sunt modeste, iar despre o minimă diplomaţie în relaţiile cu restul partidelor nici nu poate fi vorba.
PNL a devenit o formaţiune mai conflictuală decât îi permite ponderea parlamentară, destul de mică în raport cu ambiţiile sale. Impresia generală este că partidul a fost confiscat de un grup de interese adunat în jurul lui Florin Cîţu.
Agenda populaţiei nu coincidea cu agenda politică fixată de guvernul demis, şi în continuare premierul demis se cramponează de miliardele de euro de la PNRR.
Nici partidele care au făcut circ în parlament cu ocazia moţiunii de cenzură nu păreau a fi interesate de problemele stringente care frământă populaţia. Politicienii momentului, în întregul lor, au mari probleme de adaptare la realitate. Nu se poate lăuda nici preşedintele că a înţeles ce se întâmplă cu adevărat pe scena politică. Vede o situaţie încurcată, datorată unor politicieni cinici. ~n loc de a grăbi rezolvarea crizei a pasat consultările cu partidele pentru săptămâna viitoare.
Criza politică este reală şi gravă, dar mult mai gravă este criza sanitară. Pandemia s-a reîntors şi loveşte cu şi mai mare forţă într-un sistem sanitar vulnerabilizat de indiferenţa guvernanţilor.
Guvernul demis nu poate fi exonerat de responsabilitate. ~n orice situaţie, indiferent de prestaţia miniştrilor, principalul responsabil este primul ministru. Florin Cîţu s-a dovedit a fi un şef de guvern incapabil să rezolve crizele apărute, iar preşedintele care l-a girat, nu poate fi socotit mai puţin vinovat de situaţia generală din ţară.
Avem criză politică, avem criză sanitară. Se poate mai rău de atât? Rareş Bogdan, poate cel mai înfocat susţinător al lui Florin Cîţu, are un argument forte: economia funcţionează. Poate că economia funcţionează, dar viaţa nu funcţionează. Cifrele de pe bord arată că motorul este pornit, dar scumpirile în lanţ sunt dovezi indubitabile că se merge în spate.
Ar fi greşit să se creadă că vina aparţine numai PNL-ului. Vina se împarte aproape în mod egal între toate partidele, dar responsabilitatea este numai a PNL-ului.
Obligat să rezolve crizele apărute, de orice natură ar fi ele, preşedintele ţării trebuie să facă o distincţie clară între vină şi responsabilitate. Imediat după moţiunea de cenzură Klaus Iohannis a înfierat vinovaţii, fără să facă trimitere la responsabili. De parcă ar fi Elena din Troia, din păcate toate drumurile duc spre Florin Cîţu. USR arată spre Florin Cîţu, Ludovic Orban arată spre Cîţu, PSD îl trimite acasă pe Florin Cîţu. Vinovat sau mai puţin vinovat, Florin Cîţu este singurul responsabil de amplificarea crizei politice, de indiferenţa cu care a fost aşteptat cel de-al patrulea val de pandemie. Din acest punct, vor demara consultările de la Cotroceni.
Dar nu acum, ci abia după ce politicienii cinici după cum îi cataloghează preşedintele Iohannis, vor reflecta la ce este de făcut.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu