Abordarea subiectelor de specialitate și metodică propuse la examenele naționale pentru disciplina educație fizică – profesori

 

În cadrul examenelor pentru ocuparea posturilor didactice (titularizare) și pentru definitivare în învățământul preuniversitar, subiectele I și II reprezintă partea științifică a specialității (la definitivat I) cu puncatj de 60 % din notă iar subiectul III, respectiv subiectul II, reprezintă itemii de metodică a disciplinelor sportive existente în programa școlară, valorând 30 % din nota finală.

Dacă la primele două subiecte, de specialitate, situația este destul de clară, la subiectul de metodică există o doză mai mare de subiectivitate datorată libertății acordate candidaților în realizarea unor complexe, structuri tehnice cuprinzând un număr dat (de regulă au fost între 4 și 12) de exerciții pentru dezvoltare fizică armonioasă, dezvoltarea unei calități motrice sau pentru învățarea/ consolidarea/ perfecționarea unor deprinderi motrice specifice ramurilor sportive.

Pentru primele două subiecte, situație „clară” semnifică faptul că răspunsurile itemilor pot fi găsite în cărțile autorilor existenți în bibliografie.

Spre exemplu: „specificați patru factori de condiționare a îndemânării” (subiect titularizare 2021), răspunsurile se găsesc în cele două cărți ale domnului Gh. Cârstea, din 1999 și 2000 și în Teoria activităților motrice, A. Dragnea. Se regăsesc și în A. Dragnea 2006 plus în multe alte cărți din care studiază candidații.

Domnul Cârstea prezintă zece factori, domnul Dragnea prezintă șapte factori care sunt asemănători ca și conținut dar diferiți ca și formulare.
Factorul „calitatea proceselor cognitive și mnemice” (Dragnea)  este foarte asemănător cu factorii: „gândirea de tip creativ” și „memoria de scurtă durată şi de lungă durată” (Cârstea). Deci candidații nu trebuie să „se sperie” pentru faptul că evaluatorii corectează doar după cartea domnului Cârstea.

La examenul pentru definitivat, același item are răspunsul în mult mai mulți autori existenți în bibliografie: Dragnea 2006, Tudor V 2000, Cătăneanu-Ungureanu 2011, Rață G 2008. Chiar dacă cărțile domnului Cârstea nu se află în bibliografie, după cum spuneam, factorii precizați de dânsul nu diferă ca și conținut de factorii precizați de ceilalți autori.

Acest principiu funcționează pentru toții itemii subiectelor de specialitate. Totuși, unii itemi pot conține răspunsurile doar într-un singur autor. Exemplu: „specificați două cauze de natură organizatorică care determină o densitate slabă a lecției de educație fizică” (titularizare 2023) care se află doar în cărțile domnului Cârstea. Itemul: „precizați o cauză metodică care determină scăderea densității unei lecții de educație” (definitivat 2022) se regăsește doar  în Cătăneanu-Ungureanu 2011, cu toate că cerința a avut ca sursă mai degrabă cărțile domnului Cârstea, unde subiectul este prezentat foarte bine structurat.

Trecând la subiectul de metodică, vom observa o doză de subiectivitate crescută prin prisma faptului că la unele cerințe nu există răspunsuri clare în bibliografii pentru itemii propuși. Sunt o multitudine de variante de complexe de exerciții care pot fi găsite în cărțile din bibliografie sau alte surse.

Pentru deprinderile din atletism și gimnastică, săritura în lungime cu elan și săriturile la aparatele de gimnastică (deprinderile globale) se precizează totuși clar, de către toții autorii din bibliografie că, în cazul învățării, se începe cu „școala aterizării”. Chiar dacă „școala aterizării”, teoretic, se realizează înaintea învățării deprinderii (mai ales în sportul de performanță), este important în învățământul preuniversitar ca fiecare deprindere nouă să înceapă cu exerciții din „școala aterizării”.

Săritura în înălțime se poate învăța, conform programei începând cu clasa a VI-a, elevii cunoscând, teoretic, faza aterizării. Săritură cu rostogolire, cu picioarele întinse și apropiate, pe lada de gimnastică așezată longitudinal, se învață începând cu clasa a VIII-a, la fel, elevii cunoscând faza aterizării. Un complex de exerciții pentru învățarea acestor deprinderi este obligatoriu să înceapă cu măcar un exercițiu pentru învățarea (reamintirea) aterizării, pentru că, în învățământul preuniversitar, clasele sunt eterogene în privința capacității psihomotrice.

Ceea ce s-a învățat cu un an în urmă cu siguranță că nu s-a păstrat în memoria motrică a tuturor elevilor. Așadar, candidații care concep un complex de exerciții, fără un prim exercițiu pentru învățarea aterizării, au șanse mari să piardă punctajul pentru eșalonarea metodică a acestora.

Candidați trebuie să respecte „cerința cu privire la aplicarea celor trei reguli clasice ale practicii didactice” (Cârstea 2000):

• Trecerea de la ușor la greu (când vorbim de criteriul forței necesare pentru efectuarea actelor și acțiunilor motrice)
• Trecerea de la simplu la complex (când vorbim de criteriul îndemânării necesare pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice)
• Trecerea de la cunoscut la necunoscut, adică de la elemente deja însuşite la altele noi, care să se bazeze – ca mecanisme de execuţie – pe cele deja însușite.

Pe lângă aceste reguli, o terminologie corectă și o dozare „cu simț”, este la fel de importantă. Profesorii evaluatori de la toate disciplinele „se plâng” cât de obositoare sunt lucrările cu un scris ilizibil și prost structurate.

În cazul disciplinei educație fizică, cel mai „revigorant” de evaluat sunt cele care precizează clar itemul:
I.1.a. –––
III. 1.
a. Descrierea exercițiului: ––
b. Dozare: –––
c. Formația de lucru: –––

Concluzie

Candidații care participă la examenele naționale ar trebui să facă un exercițiu de rol, imaginându-și că sunt profesori evaluatori și își corectează lucrarea proprie.

Scrisul meu este lizibil? Este bine structurată lucrarea mea? Am notat subiectul, cifra și litera itemului la care dau răspunsul? Am ales la subiectul de metodică complexe de exerciții care să respecte cerințele practicii didactice? Sunt exercițiile descrise pe scurt, folosind o terminologie corectă?

Bibliografie
1. BARBU, C., STOICA, M., 2000. Metodica predării exerciţiilor de atletism în lecţia de educaţie fizică. Editura Printech, Bucureşti
2. CÂRSTEA GH. (2000) Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, Editura ANDA
3. CĂTĂNEANU, S.M., UNGUREANU, A., 2011.  Educație fizică și sportivă școlară – Teoria și metodica predării. Editura Universitaria, Craiova
4. DRAGNEA, A. (coord.), 2006. Educație fizică și sport – teorie și didactică. Editura FEST, București
5. DRAGNEA, A, BOTA, A., 1999. Teoria activităților motrice. Editura Didactică și Pedagogică, București
6. MACOVEI, S., POPESCU, G., DINA, L., CORLACI, I., 2011. Didactica predării disciplinelor gimnice. Editura Discobolul, București
7. Programa şcolară pentru educaţie fizică şi sport (învăţământul gimnazial)
8. RAŢĂ, G., 2008. Didactica educaţiei fizice şi sportului. Editura Pim, Iaşi.

Autor: Claudiu-Dan Conțiu • Școala Gimnazială, Călărași (Cluj) • România

* * *

Prof. Claudiu Conțiu este metodist al Inspectoratului Școlar Județean Cluj.