Astăzi, îmi cer iertare seninului
din mine,
Crezând în rugăciune și mai crezând și-n mâine!
Ecoului și clipei rostite din senin
Și încă ,,o iertare!"... paharului cu vin!
Apoi, merg cu iertarea, spre bobul cel
de rouă,
Spre soarele de-afară, spre nor din care plouă,
Spre zâmbetul pe care nu l-am zidit în mine
Și vin cu ,,o iertare", frumosului din tine...
Și, apoi, vreau iertare să îi spun,
Ce-i dăruită clipei, iertare dar divin!
Și vorbei ce-a rămas încă nespusă
Și munților, și valului. Cărării nesupusă...
Iertare, ție, zâmbet! Și ție vânt
curat!
Și ție rouă, căci și-astăzi te-am călcat!
Iertare munte verde, îți scriu pe un bilet
Și, ție, tinerețe, rămasă-ntr-un sipet...
Iertare, cântec! Și refren de rouă
Și ție drum bătut, făcut cărare nouă!
Și ierbii ce-i crescută, fără ocol sau griji
Și, ție, rugăciune, spre mirul ce mă-mpingi!
Și greierului, azi, iertare am să-i
spun
Și florilor crescute în margine de drum!
Iertare, vouă celor pe care v-am uitat,
Iertare, tuturora! Știu! Am făcut păcat...
Iertare - mare, soare, lună, munte,
Ba, zic, iertare și unuia grăunte...
Azi, vreau iertare să îmi cer la toți,
La zilele cu soare! La stelele din nopți...
„Nu-i prea târziu?", luna
mă-ntreabă iar,
Rostesc astăzi iertare... și dulcelui-amar!
Și mirului! Și grâului din pâine,
Iertare, zic, spre ziua cea de mâine.
Iertare, zic, și gândului rebel
trimis spre cei bătrâni,
Iertare-ți, zic, și ție, zi de marți spre luni...
Și vouă tineri, care-mi trăiți cu
rost,
Iertare, tuturora, chiar și celor ce-au fost!
Și celor care vin! Și celor care
pleacă,
Iertare, spun aici... opriți-vă o leacă...
În pasul vostru spre-apus sau
răsărit,
Iertare, tuturora... cu multe am greșit!
Iertare, ție, clipă, grăunte care-mi
taci,
Iertare cer tăcerii și câmpului cu maci...
Și-ți zic iertare, frumoasă iasomie
Și busuiocului - iertare-ți zic și ție!
Și chiar viței
de vie!
Iertare, spun, și celor pe care i-am
uitat,
Pământului! Cărării, ce astăzi o mai calc!
Și cerului din mine! Și umbrei care vine,
Iertare, cer! Iertare! Și zilei
care-i mâine...
Iertare și acelora pe care nu i-am
prins!
Iertare spun și celor ce s-au stins!
Iertare, visului din mine, pe care l-am atins,
Iertare și blândețe... și ție necuprins!
Iertare gând rebel, sau răzleț,
uneori,
Iertare vouă ce-mi sunteți frați, surori,
Iertare vouă ce scrieți! Iertare dragi poeți,
Iertare, vouă, lacrimi, ce pe obraz cădeți...
Iertare, mamă, tată! Doamne, câte-am
greșit în zi!
Iertare în lumină! Iertare... oriunde ai fi! Și cât vei dăinui...
Iertare, frate, soră, vecin, vecină,
Iertare, rouă! Iertare, ție, vină!
Iertare, vis! Cuvânt și lacrimă din
versul meu cel mic!
Iertare, tuturora! Astăzi, iertare, vă mai zic!
Iertare, ție, gând și ție ce-mi
aduni frumos,
Și ție, adevăr! Lumină! Furnicii de pe jos!
Astăzi îmi cer iertare, seninului
din mine
Și încă ,,o iertare", poemului ce vine!
Aici, smerit, mă-ndrept spre fiecare
Și spun atâta doar - iertare și-mpăcare
Și celui ce-a citit cu stimă,
respect, răbdare,
Mă-înclin! Vă rog să-mi dați crezare...
Pe toți, în piept, vă pun și vă
sărut,
Prin veac de tinerețe, ce repede-a trecut!
Autor Vasile Bele
Chiuzbaia,
16 iulie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu