Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXIII(2023), nr. 495(1 –15 Iunie)
Dragii mei enoriași!
Scrisoare lui Eminescu(XVIII).
Bădie Mihai,
A venit din nou 15
iunie și mulți ne-am amintit de tine. La
ziua aceasta ne amintim că ai trecut pragul spre veșnicii, că ai plecat în
lumea tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. La ziua aceasta ne
amintim că ai fost victima asasinilor politici și a serviciilor secrete
străine, că te-au ucis mișelește, fiindcă ți-ai iubit prea mult Țara, fiindcă
ședeai în calea lor și-i împiedecai s-o acapareze metru cu metru. Te-au omorât
nemernicii, fiindcă mintea ta înțelegea și cuprindea prea mult, fiindcă mâna ta
neobosită făcea din pana de scris sabie mai tăioasă decât a lui Ștefan cel Mare
și apăra hotarele, brazdele pământului românesc, sufletul nostru în ceea ce
avea el mai frumos și mai trainic, doina, limba și credința. Ne adunăm din an în an în grupuri
mai mari sau mai mici, pe la simpozioane și colocvii, vorbim despre poeziile
matale, despre articolele și romanele ce ne-ai lăsat, despre viața și iubirile
pe care le-ai trăit și socotim că-n felul acesta ne-am făcut o datorie de
conștiință, un act de cultură și gata, ne reluăm treburile obișnuite de zi cu
zi!
Bădie Mihai! Mai
spune-ne o dată că tu n-ai plecat dintre noi! Spune lumii întregi, că trăiești
prin sufletul acestui neam, că ești suflet din sufletul lui, că înviezi cu
fiecare copil nou-născut, cu fiecare tei, cu fiecare floare, cu fiecare cântec,
cu fiecare speranță ce se zămislește în gândul celor iubitori de Neam.
Bădie Mihai, de 15
iunie îngăduie-mi să-ți vorbesc de copilăria ta, de tinerețea ta, de vremea
când ai trăit Fericirea cu adevărat. Să-ți vorbesc de vremea când ,,Fiind
băiat păduri cutreieram/Şi mă culcam ades lângă izvor,/Iar braţul drept sub cap
eu mi-l puneam/ S-aud cum apa sună-ncetişor!”
Ehei, Bădie, Bădie!
S-au dus vremurile acelea! Pădurile au fost bărbierite de drujbe și de utilaje
forestiere, izvoarele s-au ascuns înfricoșate în sânurile pământului, lacurile
au secat, culmile au luat-o la vale și-au lăsat în urma lor râpe și prăpăstii.
Au secat lacurile din luminișurile codrilor de altădată și, odată cu ele, au
încetat cântecul păsărilor, boncănitul cerbilor, sunetul jeluit al tulnicelor.
Ai avut o viață grea, Bădie, plină de nevoi și de necazuri, de piedici și de
dușmani; ai avut însă parte de o vreme pe care noi cei de azi n-o mai regăsim
decât în poezii, romane, în nuvele, în povestirile bătrânilor și-n filme. Cine
mai pleacă azi ca tine să mai cutreiere câmpurile și codrii? Cine mai are timp
de asta? Cine mai simte plăcerea și bucuria pe care le simțeai tu, copilul sau
tânărul de atunci? Privește-ne copiii și tinerii, Bădie, de-acolo, din
înălțimile celeste și plânge-le de milă. Ei nu te vor vedea pe tine, fii sigur,
fiindcă ochii lor sunt atrași ca de un magnet de telefoane, de tablete, de
calculatoare. Chiar de-ar sosi barbarii în goana cailor și tot nu le-ar atrage
atenția de la jucăriile veacului acesta. De dimineața până seara, de seara până
dimineața, la masă, la clasă, pe drum,
în parc, în curtea școlii sau a casei, ochii lor nu se mai dezlipesc de micile
ecrane. Acolo-i toată viața lor, toată bucuria copilăriei și tinereții lor.
Tu ai fost un
fericit, un privilegiat, Bădie! Ai colindat câmpiile și pădurile, ai văzut
holdele unduinde în bătaia vântului, fructele pârguindu-se în baia de căldură a
lui Cuptor, ai respirat parfumul florilor de tei, de fân și de cireș, ai
ascultat privighetorile și ciocârliile în văzduhul primăvăratic, ai văzut
turmele de oi păscând pe tăpșan și sutele de miei zbenguindu-se pe plai. Ai
ascultat doina ciobanilor și cântecul fetelor ieșite la pârâu să spele rufele,
ori pe câmp să secere grâul. Ai auzit fâșâitul coaselor și ai adulmecat mirosul
fânului proaspăt cosit, te-ai culcat sub pomii încărcați de roade, te-ai jucat
cu copiii de vârsta Domniei-Tale!
Ehei, Bădie! Alte
vremuri și alte realități trăim. Lumea s-a împuținat și a îmbătrânit,
agricultura au pus-o nemernicii pe butuci. Mecanizarea și chimizarea au
înlocuit munca omului, dar și frumusețea acesteia. Străinii ne-au luat
pământurile bune pe nimic și au făcut tarlale uriașe, pe care le muncesc cu
utilaje computerizate, iar recoltele sunt duse peste mări și țări. Livezile
noastre de pomi și de vii de altădată sunt azi pepiniere de mărăcini și de
hățișuri, prin care trece focul o dată pe an. Nu mai vezi câmpul plin de lume
la prășit, la îngropat și la plivit porumbul, la secerat, la treierat, la
cules. Nu mai vezi adunări de tineri și bătrâni la horă și la clacă, la joacă,
la taifas.
Turmele de vite s-au
topit în abatoare, iar nouă ne pregătesc azi carne din tot felul de ,,materii
prime”. Pământurile mai sărace ni le-au lăsat nouă ca să ne pricopsim cu ele.
Și ne-am pricopsit! Ne vin musafiri în fiecare an, când pesta aviară, când cea
porcină, boala vacii nebune și uite așa, de ani de zile, ne-au închis
târgurile, ne-au distrus păsările și vitele, doar ca să aibă piață de desfacere
pentru produsele lor. Se străduiesc acum să ne facă să mâncăm viermi și
gândaci, muște și moluște! Of, Bădie, Bădie, câtă nevoie ar fi de condeiul tău,
de mintea ta și, mai ales, de dragostea ta de Țară și de Neam!
Ședeai, Bădie, în
ceasurile tale de răgaz în mijlocul naturii, în mijlocul codrului, ascultai
șoaptele și cântecele, dar dădeai bici gândului și imaginației tale măiastre să
țese versuri, ori povești alese, cu feți-frumoși și cosânzene. Și astfel,
Bădie, raiul venea la tine și se-ntindea de la Ipoteștii copilăriei tale până
în lumea fermecată a legendei, sau poate până dincolo, în împărăția lui
Dumnezeu. Admirai cerul cu stelele atârnate ca niște candelabre uriașe, în
mijlocul cărora trona luna, crăiasă peste mări și peste sufletele celor
îndrăgostiți: ,,Un freamăt lin trecea din ram în ram/Şi un miros venea adormitor./Astfel
ades eu nopţi întregi am mas,/ Blând îngânat de-al valurilor glas./ Răsare
luna, - mi bate drept în faţă:/ Un rai din basme văd printre pleoape, /Pe câmpi
un val de argintie ceaţă, /Sclipiri pe cer, văpaie peste ape,/ Un bucium cântă
tainic cu dulceaţă,/ Sunând din ce în ce tot mai aproape…/ Pe frunze-uscate sau
prin naltul ierbii, /Părea c-aud venind în cete cerbii./ Alături teiul vechi mi
se deschide: /Din el ieşi o tânără crăiasă, /Pluteau în lacrimi ochii-mi plini
de vise, /Cu fruntea ei într-o maramă deasă, /Cu ochii mari, cu gura-abia
închisă;/ Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,/ Călcând pe vârful micului
picior,/ Veni alături, mă privi cu dor. /Şi ah, era atâta de frumoasă, /Cum
numa-n vis o dată-n viaţa ta/ Un înger blând cu faţa radioasă,/ Venind din cer
se poate arăta;/ Iar păru-i blond şi moale ca mătasa/ Grumazul alb şi umerii-i
vădea./ Prin hainele de tort subţire, fin,/ Se vede trupul ei cel alb deplin”./
Poți să spui că nu
erai fericit atunci, Bădie? Mă uit acum la bieții copilași, la cei ce-s
pârguiți de tinerețe, cum se-mpodobesc cu măști cât mai hidoase,
înfricoșătoare, cum se cred vrăjitori și vrăjitoare, vampiri și ucigași de
semeni. Când renunță câteva ceasuri la magia ecranelor, se duc la discoteci și
se scălâmbăie, pretinzând că dansează,
în zgomotul infernal ce se crede muzică, printre trombele fumului de
țigară, în aburii alcoolului și drogurilor. Cine mai are timp și interes,
Bădie, să mai privească cerul, să-L admire pe Creator, când iadul își cască
gura hulpavă să-nghită pe bietul muritor?
Iubeai tu și cei din
generația ta Natura și ea vă iubea, iar codrul ți-era frate și câmpul prieten.
Cerul avea rânduiala lui, când să dea ploaie la bună vreme, și nămeți cu
promoroacă, și căldură să se coacă roadele și toate erau în armonie și în bună
rânduială. Acum toate s-au tulburat, Bădie, ca și sufletul nostru. Când e
iarnă, parcă-i vară; când e vara, e Sahara; tomna și primăvara parcă s-au
topit. Când e vremea de muncă, ori stau ploile pe capul nostru luni de zile,
ori vine seceta cumplită, care uscă totul. Ceva nu e-n regulă, Bădie! E o boală
care bântuie în lumea de azi: nedumnezeirea. Despre ea-ți voi scrie altădată!
Multe am a-ți spune,
Bădie! Pe curând!
*
Cuvinte părintești. Vom reda mai jos câteva gânduri ale Sfinților Părinți despre Fățărnicie.
Fiecare dintre noi știe ce este fățărnicia. Ba poate chiar a observat pe
cineva fățarnic prin apropierea sa: ,,Făţărnicia este maica minciunii,
cugetarea în minciună şi născocitoarea minciunii; Făţărnicia este o aşezare potrivnică şi
trupului şi sufletului, împletită cu tot felul de socoteli”(SF. IOAN
SCĂRARUL); ,,Cel ce laudă pe aproapele în chip făţarnic îl va osândi după o
vreme şi va fi el însuşi ruşinat”(MARCU ASCETUL); ,,Nu vezi ce mare rău
este făţărnicia? Şi ea este un rod al invidiei. Căci a fi cu două feţe este
ceea ce vine oamenilor mai ales din invidie, când reţinem ura în fundul
sufletului, îi arată faţa colorată cu dragoste, asemenea stâncilor din mare,
care, acoperite de puţină apă, sunt un rău neprevăzut pentru cei care nu se
păzesc de ele”(SF. VASILE CEL MARE).
*
Altădată și acum. Redăm mai jos o poezie cu acest titlu semnată de Sfântul Ioan Iacob
Hozevitul, plină de învățătură pentru omul dintotdeauna. Iat-o:
,,Aruncându-ne în
urmă
Ochii noştri
sufleteşti
Către anii din
vechime
A vieţii
creştineşti,
Mintea noastră se
uimeşte
De sfinţenia
de-atunci,
Limba fără grai
rămâne,
Ne simţim ca
nişte prunci.
Căci vedem
păgânătatea
Dând război
necontenit
Adunărilor
creştine
Din Apus şi
Răsărit
Şi aflăm credinţa
sfântă
Ca un foc atunci
arzând,
Iar Biserica în
culmea
Biruinţelor
şezând.
Adâncindu-ne mai
tare
În trecutul
depărtat
Al Bisericii
creştine,
Gândul nostru stă
mirat:
Uriaşi vedem în
faţă
Pe străbunii
credincioşi,
Noi suntem pe
lângă dânşii
Toţi, pitici
neputincioşi.
Fruntea lor având
cununa
Razelor
dumnezeieşti,
Ni se apleacă de
ruşine
Ochii noştri cei
trupeşti.
Mici la suflet,
mari la patimi,
Noi aproape
nu-ndrăznim
Să mai cugetăm la
Slava
Noului Ierusalim!
Despre viaţa
minunată
A celor „întâi
născuţi”
Lumea astăzi nu
mai ştie,
Sfinţii stau
necunoscuţi!
Astăzi traistele
ştiinţei
S-au umplut cu
născociri,
Iar de tainele
credinţei
Lumea nu mai are
ştiri!
Toata străduinţa
lumii
Este spre a
dovedi
Că „Materia e
totul,
Duhul n-are unde
fi”!
Cât de mult se
mai înşeală
Cel numit
„Cuvântător!”
Oare, cearcă
numai „firea”,
Neştiind pe
„Făcător?”
*
Jaques Yves
Cousteau. Cousteau a plecat dintre noi. A plecat să
exploreze lumea nouă, lumea de dincolo. Aici aflase aproape totul, descifrase
aproape toate tainele și necunoscutele. Setea lui de cunoaștere l-a îndemnat să
treacă pragul spre veșnicii, spre lumea cunoașterii depline.
Ne obișnuisem cu el. Prin ecranele
televizoarelor era adesea în casa noastră. Era unul de-al nostru. era un om
vioi, slab în aparență, dar, după câteva momente, îți dădeai seama că e mai
mult decât oricare dintre noi. Era modest, o modestie asemănătoare cu smerenia.
Nu făcea caz de uriașa lui cantitate de cunoștințe, de multa știință ce-o
acumulase prin ani. Totul era firesc, normal, obișnuit. Și, totuși, Cousteau
era un uriaș!
Prin viața și prin opera lui ne-a învățat cel
puțin două lucruri.
Mai întâi ne-a învățat să descoperim
frumusețile din jurul nostru. Prin Cousteau am descoperit natura cu toate
frumusețile și minunățiile ei. Prin camera lui de luat vederi am fost uimiți de
fiecare dată de câte frumuseți a presărat Dumnezeu în fiecare element al
naturii. Viața ne-a priponit pe fiecare. Mai bine-zis, grijile și interesele
vieții ne leagă la ochi și nu mai vedem ce este în jurul nostru. De multe ori
nu mai observăm că este iarnă sau vară, primăvară sau toamnă, ci totul se reumă
la o alergătură nebună după himere. Câți mai avem timp să mai admirăm o floare,
să ascultăm cântecul unei păsări, să simțim mângâierea vântului, să pătrundem
cristalinul râului de munte. De nimic nu mai avem timp din toate acestea și
viața se scurge pe nesimțite, până când, deodată, observăm că am îmbătrânit.
Cousteau ne aducea aminte că trăim în mijlocul naturii, că facem parte din
natură, că și natura este opera lui Dumnezeu. Cousteau era un de știință, dar
și un apostol. Era un apostol modern, fiindcă prin mijloacele și metodele lui,
ne vorbea despre Dumnezeu și despre operele Lui.
În al
doilea rând, Cousteau ne-a învățat să iubim natura planetei, natura din jurul
nostru. Ne-a învățat că frumusețea noastră este legată de frumusețea naturii:
însăși viața noastră este legată de viața naturii. Ne-a învățat că fiecare gest
al omului contribuie la protejarea sau distrugerea naturii. Ocrotind natura și
lăsându-o să-și etaleze frumusețile și misterele ei, Îl găzduim pe Dumnezeu în
sufletul, în casa și pe planeta noastră. Distrugându-o, Îl alungăm.
Cousteau a fost un prieten al omului din
toate timpurile și din toate locurile. A fost și un bun prieten al românilor. A
fost un naturalist, un umanist, dar și un proroc.
Dumnezeu să-l răsplătească!
*
File de
jurnal – 28 Ian. 1984(II). ,,M-am dus la casa părintelui Ionică.
Într-adevăr, murise! La zece minute după ce-i aduseseră sicriul, după ce
veniseră toți copiii în jurul său, în chinuri groaznice, a murit. Începând de
noaptea, îi făcuseră o doză de patru ori mai puternică de morfină, dar nu mai
avusese efect. Chinuri groaznice îl sfâșiau. L-am îmbrăcat preoțește cu
ajutorul membrilor familiei.
Părintele Ionică Sfetcu s-a născut în 1907, ca al optulea
fiu al lui Stanciu și Călina Sfetcu din Bârda. A urmat școala în sat, Liceul
teoretic ,,Traian” din Tr. Severin, Seminarul Teologic din Rm. Vâlcea și
Craiova, absolvindu-l în 1927. S-a căsătorit cu Elena Coifan din Malovăț,
învățătoare săracă, dintr-o familie cu 12 copii. A fost hirotonit în 1928 pe
seama Parohiei Balotești, Schitul de Sus și cel de Jos. La vremea aceea Parohia
Balotești era formată din satele Balotești, Schitul de Sus și Schitul de Jos.
Biserica din Bârda nu funcționa din 1910, fiind deteriorată. În perioada
1934-1937 părintele Ionică, împreună cu credincioșii din Bârda, au zidit noua
biserică, ce ființează și azi. Au venit anii de război, timp în care s-au
înregistrat numeroase acte caritabile față de localnici
și de basarabenii refugiați în satul nostru. Nu s-a lăsat biruit de evenimente.
A înțeles mersul lucrurilor după 1944 și nu s-a implicat. Și-a donat pământul
statului, ceea ce a făcut să nu fie dislocat, așa cum au fost toți preoții din
împrejurimi. A ajutat în 1962 la colectivizare. În 1967, îmbolnăvindu-se, s-a
pensionat. A fost și după aceea permanent prezent în viața satului și a
parohiei. În activitatea pastorală a avut un respect deosebit față de slujbele
oficiate, nepermițându-și să le scurteze. Lumea a sesizat acest lucru și i-a
făcut un fel de nimb de sfințenie. Intrase tema în cântăreții bisericești că ,,nu-i
ușor a face slujbă cu Părintele Ionică!” Nu numai sătenii noștri îl venerau
pentru evlavia și demnitatea cu care săvârșea Sfintele Slujbe, ci și
credincioșii din alte județe. Personal am cunoscut femei venite de prin părțile
Buzăului, Rm. Vâlcii, Ardealului sau Strehaiei, ca să-l roage să le facă tot
felul de rugăciuni.
În calitatea sa de învățător, Părintele Ionică a fost
excepțional. În perioada 1928-934 a funcționat și ca învățător al satului. În
afară de aceasta, amvonul său a fost locul de unde a semănat învățături aproape
patruzeci de ani. Misiunea sa de preot-învățător s-a continuat în timpul
ierurgiilor, la casele credincioșilor, pe drum și acasă la dânsul. Ca la un
bătrân plin de înțelepciune, nenumărați bârdeni sau nebârdeni i-au cerut sfatul.
Tot ca învățător s-a remarcat și în cadrul ședințelor și conferințelor de la
Protoieria Tr. Severin. Cuvântul său a fost permanent bine gândit și bine
strunit, ceea ce a făcut să-și atragă respectul preoților.
Ca orator, s-a dovedit a fi destul de popular. Predicile
sale au fost simple, direct accesibile oamenilor simpli, dar bogate în idei și
învățături. Eu cred că predicile ,,artistice” ,,literare”, sunt predici de
birou. Când pe vale nu trece apă, nici chiar un firicel de apă, ai timp să
zugrăvești malurile și coastele, poți să le pui și faianță, dar apa e tot
foarte puțină. Când apa puternică de munte e vijelioasă, nu poți să mai
șlefuiești malurile. Așa a fost și gândirea sa: tumultoasă. Ea venea din prea
plinul cunoștințelor adunate prin ceasuri îndelungi de trudă la masa de studiu.
Nu a fost revistă în biblioteca parohială sau personală, nu a fost carte, care
să-i cadă în mână și să nu o conspecteze și să nu-și ia notițe.
A iubit și a respectat mult satul, căruia și-a dedicat
viața. Proprii săi copii(Emil, inginer-constructor în Craiova), Virgil
(profesor în București, fost inspector general în Ministerul Învățământului 23
de ani) și Cornelia(profesoară în Cluj) au fost educați cu respect față de sat.
S-a străduit să adune materiale pentru monografia satului.
S-a îngrijit ca în Bârda să rămână preot.
În tot ce a făcut și a trăit a fost un om excepțional,
ideal, și un preot model. Nu a luat bani niciodată pentru servicii.
De acum nu va mai fi în mijlocul satului. Am pierdut un
om de valoare, un sfetnic și un părinte! Dumnezeu să-l ierte!”
*
Ajutoare și donații. ●În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații
astfel: Un enoriaș care nu vrea să i se știe numele a donat 600 lei pentru
mâncarea dusă la Azilul din Cujmir; Doamna Elisabeta Leferenz din
Nȕrnberg(Germania): 486 lei; Doamna Mihaela Țăranu din Timișoara: 300
lei; Doamna Mârza Simona-Mihaela din București, fiică a satului Malovăț: 160
lei; Doamna Antonescu Mădălina din București: 150 lei; Doamna Huțopilă
Parasca din Câmpulung-Moldovenesc(SV), Domnul Sfetcu Grigore din Tr.
Severin, fiu al satului Bârda, Doamna Sandu Aurica din Tr. Severin,
fiică a satului Malovăț și Doamna Petrescu Silvia din Oradea: câte 100 lei; Domnul Ing. Răchitan Ștefan din
Tr. Severin: 50 lei.
Dumnezeu să le
răsplătească tuturor!
*
●În ziua de luni,
26 iunie, vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la Cujmir. Vom
duce mâncare de prânz pentru cei 30 de bătrâni internați, 30 cearșafuri de pat
și 30 pijamale, 10 icoane, 10 Psaltiri. Cearșafurile și pijamalele au
fost cumpărate deja. Au costat 2.800 lei. Mai au nevoie la acel azil de
cărucioare cu rotile. La cei 30 bătrâni este un singur cărucior pe rotile și
acela e vechi, defect și neutilizabil. Dacă printre cititorii noștri există
cineva care are vreunul mai vechi, care nu-i mai folosește și vrea să-l doneze
pentru acel azil, este binevenit. Am făcut un apel și pe internet pentru
aceasta și se pare că nu l-am făcut degeaba. Vom reveni cu amănunte în numărul
viitor.
●La sfârșitul lunii
iulie, poate pe 27 Iulie, vom face o vizită la Azilul de la Bâcleș. Le vom duce mâncare pentru cei 35 bătrâni internați
și ceea ce vor mai avea nevoie.
*
●Până în prezent am
donat 263 exemplare din Psaltire, dintre care 113 exemplare în afara parohiei, celor
ce au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în ultimul an. Încă
mai așteptăm pe cei care n-au avut timp să vină la biserică până acum să-și
ridice cartea! La 1 iulie închidem acțiunea!
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva
materiale, astfel: Căpitanul Nicolae Zoican, în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 7 iun. 2023, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
,,Scrisoare pastorală” – 493, pe blogul Domnului Ben Todică,
directorul secției de limba română din Sydney(Australia), 10 iun. 2023, (https://bentodica.blogspot.com); ,,Scrisoare
pastorală” – 494, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 25 iun. 2023,
ediție on-line(https://
armoniiculturale.ro); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 25 iun.
2023, ediție on-line(https:// moaraluigelu.blogspot.com); Pr. Prof. Constantin Cornițescu, în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 25 iun. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Șerban Cioculescu, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 25 iun. 2023, ediție și on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Războaie și războinici, în
,,Națiunea”, București, 27 iun. 2023, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/puncte-cardinale);
În această perioadă,
parohia noastră a republicat câteva cărți, astfel: Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Studii
și documente privind Istoria României. Banatul, 3 vol.; Pr. D. Bălașa, Țara
Soarelui; Pr. D. Bălașa, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab.
*
Simpozioane. Preotul Dvs. a fost invitat la câteva simpozioane, astfel:
►Duminică, 16 iulie,
la Mehadia se vor desfășura festivitățile prilejuite de cei 700 ani de la prima
atestare documentară a localității. De dimineață Prea Sfințitul Episcop
Lucian cu un sobor de preoți vor oficia Sf. Liturghie, iar după-amiază,
începând de la ora 13 se vor desfășura lucrările unui simpozion dedicat
istoriei acestei localități, la care vor participa istorici și oameni de
cultură din Banat și din țară. Primăria Mehadia l-a invitat și pe preotul Dvs.
ca să le vorbească de istoria lor, știut fiind că a studiat cele peste 1.100
documente ale Protoieriei Mehadia din perioada 1780-1885, a realizat trei
cărți(Studii și documente privind Istoria României. Banatul, vol. I-III)
și o teză de doctorat. Poate va fi chiar cel mai în temă!
►Miercuri, 26
Iulie, la Vidin, în Bulgaria, se vor desfășura lucrările unui mare simpozion
dedicat Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab. Departamentul Cultelor de la
București suportă cheltuielile, iar Institutul Cultural Român s-a oferit să
publice comunicările ce vor fi ținute acolo. Asociația Vlahilor din
Bulgaria l-a invitat pe preotul Dvs., fiindcă este cel mai în temă, având în
vedere că a realizat și a publicat cartea Viața Cuvioasei Teofana Basarab. A
rânduit Dumnezeu ca să găsim în Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul
Sfintei Mănăstiri Lainici, un susținător de nădejde. Dânsul s-a oferit să
cumpere 100 exemplare din carte și preotul Dvs. să le doneze
participanților la simpozion. A pretins însă ca să completăm cartea cu un
rezumat în engleză și cu unul în bulgară, ceea ce am și făcut, urmând să
ridicăm în următoarele zile cartea de la tipografie. Dumnezeu să-i
răsplătească!
►Luni, 31 Iulie,
Arhiepiscopia Râmnicului organizează un simpozion dedicat memoriei Părintelui
Dumitru Bălașa de la Drăgășani, istoric renumit. L-au invitat și pe preotul
Dvs. fiindcă i-a fost ucenic apropiat, dar i-a publicat și patru cărți.
*
Zâmbete. ☺ Dacă ești slab, te îngrași; dacă ești gras, slăbești; dacă ești
prost, te obișnuiești!☺Nu suport să văd casa murdară…! Chiar acum mă ridic
din pat și sting lumina!☺ Diseară inaugurăm încălzirea prin pardoseală.
Adică, scoatem pardoseala și o băgăm pe foc…! ☺,,- Gheorghe, iubitule, m-ai
visat?” ,, – Nu, Rozi, iubito, am dormit bine!” ☺File din jurnalul unui bărbat:
,,Nu știu de ce plouă afară, dar, ca om
însurat, tind să cred că e numai vina mea!” ☺,,– Ei, Bulă, ai auzit de Ion Luca
Caragiale?” ,,– De niciunul dintre ei!”
☺Când eram tânăr, eram foarte sărac. După ani de eforturi… nu mai sunt
tânăr! ☺La ușa mea a bătut o fată, care cerea o donație pentru construirea unui
bazin de înot. Așa că i-am dat… un pahar de apă. ☺La școala de șoferi, elevul
întreabă pe instructor: ,,– Am parcat bine?” Acesta-i răspunde: ,,– Excelent.
Acum, hai să ieșim prin portbagaj!” ☺Două blonde: ,,- Ai citit vreodată
Shakespeare?” ,,– Nu, cine l-a scris?” ☺,,– Și… ce ai citit ultima
oară?” ,, – Apometrul…!” ☺Nu-ți face griji despre evitarea
ispitelor! Pe măsură ce îmbătrânești, te evită ele. ☺,,- De ce ar fi
supărat Albert Einstein?” ,,- Pentru că viteza luminii a fost depășită de
prețul ei…!”
*
Lucrări la cimitir. La cimitirul de la Malovăț s-a făcut erbicidarea de către Domnii
Nistor Petre, consilier parohial, Baltac Alexandru, Popescu Angelu,
Văcăriu Nicolae, Ciobanu Iulică și Stoian Anton. Le mulțumim cordial.
Dumnezeu să le răsplătească!
*
Amărăciuni. Ne-am străduit și am construit o cișmea la biserica de la Bârda, alta la
cimitirul de la Bârda și alta în curtea bisericii de la Malovăț. Le-am racordat
la rețeaua publică. Se părea că totul este bine, că totul este normal, într-o
lume normală și civilizată.
Căminul de apă de la
cimitirul din Bârda l-am acoperit cu un capac construit din scândură nouă de
brad învelit în tablă galvanizată, iarăși nouă. Capacul l-am prins cu balamale
metalice și cu lacăt. Iarăși părea ceva normal, civilizat. La câteva zile după
ce am terminat noi lucrarea, s-a dus la cimitir un enoriaș al parohiei noastre.
Nu s-a dus ca să rămână acolo, ci ca să ,,repare” ceea ce făcuse parohia.
Pentru aceasta s-a chinuit săracul din răsputeri să smulgă capacul căminului.
Nu i-a fost ușor. Abia a reușit să rupă o scândură și să îndoaie tabla! A mai
trecut puțin și s-au dus alții acolo, mai optimiști și mai puternici. Aceștia
aveau ceva de lucru la un cavou. Aveau nevoie de apă. Au luat cât au luat de la
robinet, apoi le-a venit o idee genială. Au pus umăr lângă umăr și ei au reușit
să smulgă capacul căminului. Unde-i unu…., nu-i putere….! Au slobozit apoi robinetul de evacuare din
cămin și au lăsat apa să curgă în voie. Repede s-a umplut căminul. Repede luau
și dumnealor apă cu gălețile din cămin, ca din baltă. Când au terminat lucrarea
pentru care se duseseră acolo, nu s-au mai sinchisit să bage mâna până la umăr
în apă și să închidă robinetul de pe fundul căminului. A doua zi aleile cimitirului
arătau ca străzile din Veneția. Puteai să navighezi pe ele cu barca. Sau cu
lotca! Locatarii de acolo au fost oameni răbdători și înțelegători și n-au
protestat. A mai trecut o vreme și au venit cei de la primărie să citească
contoarele și să încaseze banii pentru apa consumată. Bieții locatari ai
cimitirului consumaseră… doar 55 metri cubi de apă. Este știut că un metru cub
înseamnă 1.000 litri de apă. Așadar, s-au dus pe apa sâmbetei … 55.000 litri de
apă la cimitirul de la Bârda. Bineînțeles, că această apă a trebuit plătită de
către parohie. De, se vede că mai e mult până departe!
*
Excursii-Pelerinaje. Excursia din ziua de 6 Iulie se va face. Am contractat deja un
autocar. Așadar, va avea următorul
traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin(catedrala) - Cerneți(mănăstirea)
- Strehaia (mănăstirea) - Gura Motrului (mănăstirea) - Craiova
(orașul, catedrala, mitropolia, Seminarul teologic, mănăstirea Coșuna,
mănăstirea Jitianu) - retur. Plecarea va fi la ora 7 din Malovăț, de la
primărie. Cei din Tr. Severin vor aștepta la Podul Gruii, la ora 7.30.
Costul: 60 lei/persoană. Mai avem câteva locuri.
*
Pentru marți, 25 Iulie, cu prilejul Sf. Ana, hramul Mănăstirii de la Orșova, parohia noastră pune la dispoziție celor interesați un autocar. Așadar, în mod gratuit, cine dorește să meargă, este binevenit, cu condiția să se înscrie mai înainte, pentru a nu depăși capacitatea autocarului.
*
Pentru joi, 31 August, organizăm o excursie – pelerinaj pe
următorul traseu: Malovăț -Tr. Severin -
Mănăstirea Vodița - Mănăstirea Orșova - Mănăstirea Mraconia - Valea Dunării - Mănăstirea
Nera - Mănăstirea ,,Sf. Ioan” - Moldova Nouă – Oravița - Mănăstirea…. –
Bozovici - Mănăstirea Putna - Cascada Bilgăr – Orșova - Tr. Severin-Malovăț. Prețul
încă nu ni s-a stabilit, dar sperăm că va fi tot în jur de 60 lei.
*
Botezuri. Înmormântări.
În ziua de 4 Iunie am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Pau Briana-Elena, fiica Domnului
Pau Dumitru-Claudiu și a Doamnei Pau
Niculina – Alina din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 1 Iunie am oficiat
slujba înmormântării pentru Bazavan
Constantina(82 ani) din Malovăț, iar în ziua de 14 iunie pentru Duran Gheorghe (65 ani) din Bârda.
Dumnezeu să-i ierte!
*
Program. În cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 1-2 Iul.(Bârda-Malovăț);
2 Iul.(Malovăț); 8 Iul.(Malovăț-Bârda); 9 Iul.(Bârda); 15
Iul.(Bârda-Malovăț); 16 Iul.(Malovăț); 20 Iul.(pomeniri
dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 22 Iul.(Bârda-Malovăț); 23
Iul.(Bârda ); 29 Iul.(Bârda - Malovăț); 30 Iul.(Malovăț).
În restul timpului, la orice oră din zi
sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724.
99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și
bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu