de Gheorghe Pârja
Într-o seară, pe un post de televiziune, un personaj marcant
din domeniul bancar s-a adresat românilor pe un ton prudent, vizavi de
promisiunile din campania electorală. Unde spuma zilelor este în vogă,
imaginația candidaților este productivă și ne garantează că orizontul poate fi
atins cu mâna, iar lipsurile oamenilor se vor retrage în păduri. Nu după multă
vreme, curiozitatea mea a putut fi domolită. Afirmațiile care mi-au trezit
interes aparțin domnului Valentin Lazea, economist-șef al Băncii Naționale,
care au stârnit mai multe comentarii în presă. Cel mai aproape de limita
întrebărilor pe care mi le-am pus este documentarul confratelui, analistului
economic Constantin Rudnițchi, întâiul jurnalist din presa centrală care a
ajuns în Maramureș, după schimbarea lumii. Cu care am cutreierat multe din
așezările Ținutului.
Am rămas într-o relație de respect colegial. Din
documentarul confratelui am aflat că domnul Lazea, de fiecare dată când
participă la diverse evenimente, spune răspicat că nu vorbește în numele Băncii
Naționale a României, ci al său personal. Auziți ce a spus economistul Lazea!
Că românii nu ar trebui să se aștepte să le mai crească nivelul de trai, că
trăiesc mult peste posibilități și că ar face bine să repare anumite bunuri
casnice pe care le folosesc, să meargă mai mult cu mijloacele de transport în
comun și să nu mai călătorească cu avionul, ci cu trenul. Eu am priceput că
domnul Lazea face un exercițiu de sinceritate, de viziune limpede asupra stării
economiei românești. În timp ce oamenii politici ne livrează variante
optimiste, cu creșteri economice încurajatoare.
Cum nu sunt economist, dar subiectul merită
dezvoltat de către cei pricepuți, apelez la aprecierile confratelui cu care am
bătut parte din Maramureș, și care sugerează că la nivel macroeconomic, România
trebuie să își propună să crească produsul intern brut pe cap de locuitor. De
altfel, datele recente ale Eurostat arată că România a ajuns la un PIB pe cap
de locuitor la paritatea puterii de cumpărare din media europeană. Mai mult
decât Bulgaria, Grecia, Slovacia, Croația și Ungaria și aproape de Polonia. Eu
am priceput din această situare că nu ne privim într-o oglindă aburită. Ne
vedem în lumea asta agitată. Și atunci cum să înțelegem afirmațiile domnului
Lazea? Ne-a îndemnat la resemnare? Da, una lucidă și responsabilă. Că
resemnarea din literatură, a unor personaje cunoscute, nu are aceeași
încărcătură de înțeles precum în social și economic.
Câteodată, resemnarea mioritică, mult hulită de
nepricepuți, poate fi de bun augur în mersul lumii. Este vorba de acel popas în
numele meditației, când se poate afla calea cea potrivită. Cea salvatoare. Dar
nu scap din vedere afirmațiile domnului Lazea de la începutul acestui text.
Adică să reparăm și să refolosim bunurile din mediul casnic. Asta o mai fac
românii, numai că se simte o acută lipsă de ateliere de reparat. Și atunci se
recurge la varianta decât să repar, mai bine cumpăr unul nou! Dar cum rămâne cu
nivelul de trai? Aici nu rimează cu repararea aspiratorului, ori a bicicletei.
Ni se spune că românii suferă de consumerism. Economistul-șef crede că aceste
excese ajung să fie limitate de creșterea prețurilor. O durere cotidiană a
cumpărătorului român. Mai ales când ne raportăm la o mare parte a veniturilor
românilor.
Într-o țară în care locuitorii ei s-au deschis spre
consum, îndemnul domnului Lazea vorbește despre ieșirea dintr-un fel de
confort. Dar nu spre această stare aspirăm? Atunci când domnul amintit spune că
românii ar trebui să se aștepte să nu le mai crească nivelul de trai și că trăiesc
peste posibilități, ar trebui să ne întrebăm la cine se referă? Pentru că în
România există multe categorii sociale. Sunt cetățeni care și-au asigurat
venituri salariale care le permit un nivel de trai european. Mulți dintre ei
sunt angajați ai statului. Oglindiți-vă în sistemul de justiție. Apoi,
industria aviatică este racordată la standarde europene. Apoi veniturile din
sistemul bancar. Aici domnul Lazea ne este o pildă. Dar nu la el s-a referit în
acea emisiune. Există categorii de bugetari care au venituri frumoase. Cum ar
fi militarii, diplomații, angajații din serviciile speciale, parlamentarii. Și
mai sunt.
Aceștia nu au emoții când este vorba de nivelul de
trai. Eu mă gândesc la categoriile cu câștiguri modeste. Aici intră o bună
parte din pensionarii României. Ei sunt cei la care se referă resemnarea.
Îndemnul domnului Lazea este cu adevărat curajos. Economistul ne spune că
românii nu ar trebui să se aștepte să le mai crească nivelul de trai, că
trăiesc mult peste posibilități? Că ar trebui să-și repare obiectele casnice și
să nu călătorească cu avionul. Cam cinic sfatul! Dar dacă este adevărat?
Izvorât dintr-o realitate pe care noi nu o cunoaștem. Care stă după dealul
anului viitor. Poate domnul Lazea s-a referit la Guvern, să mai oprească nivelul
de consum, să deducă deficitul bugetar și să încetinească ritmul îndatorării.
Pe mine, personal, mă îngrijorează că trăim pe mari împrumuturi. Poate așa este
moda lumii.
Când mai avem ceva de dat din țară și împrumutul
este mai vesel. Vorba vine. Tezele propuse de economist pot fi criticate, pot
fi lăudate, dar nu pot fi trecute cu vederea. Întrebarea: ne mai crește sau nu
nivelul de trai? Îi preocupă pe cei de la marginea cercului. Pe cei resemnați
prin destin. Unii, puțini, joacă tenis financiar cu domnul Țiriac. Din care
toți jucătorii câștigă. Ceilalți sunt subiect de presă jeluitoare. Mai ales în
campania electorală. Dar nu uit îndemnul la resemnare al domnului Lazea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu