de Laur TURCU
Am fost ieri la Academia Română, Locul Cultural prin excelență. Nu vizită, ci însoțire și întâlnire; împreună-serbare!
Cu Excelența Sa George Călin, veșnic jovial, neobosit și cu dragii mei membri ai Societății Culturale Apollon!
Nu oricine ajunge unde oficiază Apollon!
Ne-am întâlnit cu Nichita! Nichita Stănescu!
Cu Sergiu Cioiu, cel care ne încânta copilăria cu "Vântule! Vânt nebun...", prieten și suflet cu Nichita. Stănescu. Poetul.
Care a fost cu noi, bună și dulce gazdă!
Sergiu a recitat divin, cine este ca Domnia Sa?
Apoi, s-au oferit premii și diplome, am primit și eu,
au primit și alții. Premii la Academia Română și eu unul! Doamne, cine putea visa?
Recunoștință? Da, fără Excelența Sa Ambasador Cultural al României, nu aș fi ajuns aici, Lui se cuvine tot respectul!
Apolloniștii? Nu își închipuie nimeni cât ne bucurăm unii de alții, între noi nu există competiție!
Academia Română? Știa de Apollon, o și înalt-premiase,
de aceea ne-a deschis imediat porțile, pe care muuulte societăți zis-culturale le fotografiază de afară.
Am întâlnit aici un prieten drag, cunoscut de la Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, Victor Marola, care lucra chiar aici. Bucurie reciprocă de suflet, cu timp redus de împreună-tăinuire.
Am recitat apoi și ne-am evocat gazda, pe Nichita, care ne zâmbea pișicher din fotografiile expoziției omagiale și care ne îndemna: - Scrieți, copii, nu vă opriți, dar nici pe mine nu mă uitați! Mi-a plăcut Limba Română și cuvântul ei, am iubit cuvântul și acum zâmbesc, împreună cu El, Cuvântul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu