Război cu multe necunoscute

                                                                        de Gheorghe Pârja

Nu-mi face nicio plăcere să scriu despre un război cu multe necunoscute. De la declanșarea lui, am trecut prin multe stări sufletești pentru a putea întrupa textele publicate. Ceea ce m-a ținut în sfera de interes au fost viața și moartea semenilor nevinovați. Apoi tragedia și drama copiilor. Uciși fără regrete și alungați de acasă fără nici o remușcare. Și mamele lor, purtând durerea copilului înstrăinat, care are nevoie de pâine, apă și haine. Cei care au declanșat măcelul nu au avut nicio pornire spre spovedanie. Moarte fără părere de rău. Și nici nu recunosc că omoară civili. Este și războiul minților patinate. Adică, tot ce am văzut și vedem pe micile ecrane este fals?

După mai bine de doi ani de moarte și ruină în Ucraina, afli atitudini care nu prea au fost spuse cu toată gura. Profesorul Peter Singer, de la Universitatea din Princeton, se întreabă dacă este corect ca țări europene să continue să plătească Rusiei un miliard de euro pe zi pentru energie, când ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei? Iar președintele ucrainean spune că țările care prosperă de pe urma energiei rusești „își câștigă banii din sângele altor semeni.” Când este vorba de bani, într-o asemenea împrejurare, cui îi mai pasă de viața altora? De aceea Rusia nu-și întoarce fața spre negocierile de pace, când ea câștigă bine și pe vreme de criză. Sau de operațiune specială, cum îi place să numească acest război absurd. Petrolul și gazele nu au emoții!

Mă agăț și eu de cine pot. Cum ar fi ce zicea comisarul european pentru afaceri economice și financiare, care aprecia, mai ieri, că Uniunea Europeană își va reduce dependența de gazul rusesc. Deci nu întreruperea imediată a acestor importuri. Unii, în tăcere, dar cu folos, cumpără gaz de la ruși. Nu se știe până când. S-ar putea să fie prea târziu pentru a mai folosi Ucrainei. În orice caz, statele sunt purtătoare de atitudini colorate. Când albe, curate, când cenușii ori verzi, roșii mai rar, dar mai ales galbene și portocalii. Se vorbește tot mai puțin despre dimensiunea dezastrului. Ni se spune câtă tehnică de luptă rusească a fost scoasă din uz, câți militari ruși au fost uciși, dar în ceea ce privește partea ucraineană, pierderile sunt imense. Și acolo este un adevăr.

Rusia a invadat Ucraina, obligând 11 milioane de oameni să-și părăsească locuințele. Cinci milioane dintre aceștia au ajuns în alte țări. Și știrile vorbesc și despre deportații cu forța în Rusia. Din păcate, aceste tragedii umanitare sunt tratate cu multă îngăduință, indiferență. S-au atrofiat toate sentimentele omenești, pe lângă un cinic calcul economic. Un calcul de viețuire și supraviețuire. O ecuație financiară care nu prea are multe ieșiri. Ce se întâmplă cu oamenii din multe țări, cu economiile lor? Aceste generații nu sunt obișnuite cu rigoarea vremurilor acute, cu o felie de pâine, cu un cartof și alte restricții alimentare.

Sunt multe variante ale acestui război. În care să crezi? Se vede că nu suntem obișnuiți cu asemenea fenomene. Se zice că dacă ucrainenii ar fi depus armele în fața armatei ruse invadatoare, Estonia, Letonia, Polonia și Lituania ar fi trebuit să-și facă griji pentru propria securitate. În acest război, am întâlnit cameleoni de nevoie, nu de voia lor. Adică prefacerea și ipocrizia sunt forme de salvare. Nici cu asemenea forme de manifestare nu suntem obișnuiți. De aceea invazia rusească a schimbat lumea. În multe culori. Iar cameleonii de lângă noi au apărut din nevoia de a se apăra. Există și așa ceva. Este de înțeles că Rusia a trecut pe economie de război? Că Ucraina cere arme și nu primește? Că Germania vorbește de război în Europa, iar Franța ne amenință cu ofensiva?

După mai bine de doi ani de moarte și ruine, războiul are și mai multe necunoscute. Și mai mulți cameleoni.