ARS VIVAT

 Stau comod pe fotoliul meu  şi îmi răsfăţ sufletul, ascultând melodii  în interpretarea lui Emil Gavriş. Melodii superbe. Melodii vechi. Melodii vesele, satirice, pline de umor. “După mure”, “Ia mai zi măi, din vioară”, “Cine-o făcut crâşma-n drum”, “Pavele, Pavele”. Două dintre ele, “Doina din Chelinţa” şi “Jocul bătrânilor din Chelinţa”, mă readuc în satul şi în anii copilăriei mele.                                                                                                                                  În ultimii ani cărările vieţii m-au condus spre un consătean dintr-o generaţie mai tânără, preotul iconom stavrofor Radu Botiş. Întâlnirile şi discuţiile, evenimentele care ne-au adus împreună, informaţiile care mi-au venit pe diverse canale,  mi-au permis să-l cunosc într-o oarecare măsură, să-i descopăr treptat calităţile, realizările, dar şi proiectele. Trebuie să recunosc că a fost o „descoperire” extrem de plăcută pentru mine. Mi s-a relevat o personalitate impresionantă, complexă, un intelectual de rasă, dar şi un om adevărat, care  s-a dedicat în totalitate  comunităţilor pe care le-a păstorit, oraşului Ulmeni, satului nostru, Chelinţa. Nu m-am putut abţine să nu-i consacru câteva cuvinte. O merită din plin, cu atât mai mult cu cât, mai ales în ultima vreme, parcă ne doare gura să ne apreciem unii pe alţii. Impulsul l-a constituit o recentă vizită la Chelinţa, o întâlnire cu părintele Radu,  dar mai ales audierea C.D.-ului, „Emil Gavriş –Mândru fecior din Chelinţa”.

            Parcurg  site- ul personal  www.radubotis.ro.  Dau peste o cămară în care părintele   şi-a adunat roadele. O cămară care îmi relevă omul harnic, destoinic, plin de har. Îi găsesc profesiunea de credinţă : pilda talantului. Îşi află menirea în înmulţirea talantului, atât spre slava Mântuitorului, cât şi întru folosul celor din jur. Ştie că şi mântuirea sufletului său o poate dobândi numai pe această cale. Activitate literară bogată, aureolată de succese : membru  atât în Asociaţia cât şi în Liga Scriitorilor, filialele din Maramureş, diplome, premii, referinţe critice măgulitoare. Creaţii superbe, laice, dar mai ales religioase. Cărţi : „ Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos” (Premiul I la Cărţile Anului, secţiunea Didactică, Baia Mare, 2012), „Viaţa vie a unui mănunchi de creştini români - Arduzel”, „ Cu tămâia înaintea ta – poezii”, „ Activitatea preotului Vasile Lucaciu în America”, „Ulmeni, Maramureş – studiu monografic”, „Glas comun – un an de la apariţie”. Colinde. Textier la cinci albume audio. Prezenţe în numeroase reviste literare din ţară şi din străinătate. Prezenţe în antologii. A înfiinţat şi  conduce trei reviste on-line: „Glas comun”, „Slova creştină”, „Slova copiilor”. Toate trei bine apreciate, cu autori  de calitate. Redactor şi colaborator la alte reviste din ţară şi străinătate. Colaborator la posturi de radio.           Poeziile ne prezintă Preotul, Creştinul, Omul, Românul. Mi s-au  lipit de suflet. Iată  una dintre ele:

DIN SUFLET ORIŞICÂND RĂSUNĂ

Din Basarabia răsună

Un bucium peste plai străbun,

Parcă din ceruri se adună

Şi îngerii şi Tatăl Bun.

Din Basarabia răzbate

Ecou de frate pân’ la cer,

Iar Prutul inima împarte

În mare jale şi mister

Din Basarabia se vede

Salutul fratelui cuprins

De dorul sfânt în care crede

Şi de oftat pe veci nestins.

Din Mama Ţară tot răsună

Alt bucium peste plai straăbun,

Parcă din ceruri se adună

Şi îngerii şi Tatăl Bun.

            Este atât de complexă şi de profundă personalitatea preotului Radu Botiş, încât demersul meu se va limita doar la câteva aspecte, poate nu cele mai relevante din activitatea domniei sale, aspecte legate de Asociaţia Cultural Creştin Umanitară „Ars Vivat”.

            Ştiu din experienţa proprie ce dificultăţi presupune înfiinţarea şi funcţionarea unei asociaţii culturale. Chiar dacă îşi propune cele mai nobile ţeluri, obiective care în aparenţă ar fi uşor de realizat, drumul până la realizarea lor este greoi, plin de obstacole. Unele sunt de natură materială, suportul financiar, altele de natură umană : lipsa de interes şi platitudinea celor mai mulţi dintre semeni, obtuzitatea autorităţilor, invidia, celelalte rele ieşite din cutia Pandorei. Ca să poţi realiza ceva trebuie să te strecori printre toate acestea, să pui de cele mai multe ori de la tine, Aşa am făcut şi eu. Aşa face şi părintele Radu Botiş. Doar o familie care să-ţi fie mereu alături şi să te înţeleagă, te ajută să-ţi poţi realiza proiectele. O familie capabilă de jertfă. Şi jertfa o facem de multe ori cu inima strânsă. Nu este  deloc uşor să iei de la cei dragi şi să oferi altora. 

            „Ars Vivat” se poate deja lăuda cu multe, deşi este doar un copilaş. De menţionat sunt mai ales activităţile culturale : donaţia către şcolile româneşti din Uzdin, Serbia, a 30 de calculatoare printr-un proiect cu Primăria Oraşului Ulmeni, tabăra de pictură cu artişti plastici din Maramureş, organizată în 2011, implicarea în organizarea manifestărilor culturale dedicate zilelor oraşului, editarea şi publicarea studiului monografic „Ulmeni, Maramureş”, lansarea cărţii lui Ioan P. Pop „Generaţia Mateianu”. Multe altele.

            Spre fericirea, sau poate spre nefericirea domniei sale, mintea nu-i are deloc astâmpăr. Naşte  noi şi noi proiecte. Unele după altele. Ca un torent. Şi chinul şi efortul se reiau mereu. Aşa îi este destinul. Proiectele legate de cel mai celebru dintre chelinţeni, cântăreţul, dirijorul şi compozitorul nostru de suflet, Emil Gavriş, îl ard. Doreşte reeditarea întregii lui creaţii, întocmirea unei monografii exhaustive Emil Gavriş, înfiinţarea în cadrul căminului cultural din Chelinţa a unui muzeu memorial. Primii paşi i-a făcut deja. A stabilit legătura cu urmaşul lui Gavriş, a intrat în posesia arhivei cântăreţului şi a început elaborare monografiei. A editat primul C.D., cuprinzând 26 de melodii. A făcut demersuri pentru suportul financiar necesar. La rândul meu i-am venit în întâmpinare prin publicarea datelor despre  familia Gavriş şi prin procurarea caietelor de folclor cules din Chelinţa în 1935  de Augusta  Gavriş, sora cântăreţului, aflate în arhiva Institutului de Folclor din Cluj-Napoca. Sper să-l pot ajuta în continuare în  acest demers minunat şi am să-i fiu aproape  în depăşirea tuturor obstacolelor. Sper să fiu şi un liant în atragerea comunităţii în proiect.

            În ceea ce priveşte „Ars Vivat” , mă regăsesc în câteva obiective şi voi fi bucuros să mă implic în :

            a) -  organizarea de concursuri, spectacole, festivaluri literare, de muzică, tradiţii şi obiceiuri din zona Someş-Codru pentru tineri şi copii;

            d) – implicarea copiilor, tinerilor şi adulţilor în păstrarea, promovarea şi cultivarea zonei folclorice Someş-Codru;

            g) – descoperirea şi promovarea de tinere talente în diverse domenii;

            i) – lansări de carte, C.D.-uri, întâlniri cu scriitori, oameni de artă;

            Propun asociaţiei şi stabilirea de noi obiective, pe care le derulaţi oricum : extinderea spaţiului de interes pentru întreaga Ţară a Codrului, cercetarea spaţiului codrenesc sub aspect istoric şi etnofolcloric, înfiinţarea de muzee ale satelor codreneşti pentru conservarea  memoriei şi promovarea valorilor noastre culturale.

            Dragul meu prieten mai tânăr,

            Ceea ce faci este de toată lauda,faci cu multă trudă. Şansele reuşitei depind însă de mulţi factori. Uneori de întâmplare, de oportunităţi. Trebuie totuşi să accepţi că reuşite mai multe se pot obţine în echipă. Bucuria este mai mare dacă o împarţi cu alţii, iar eşecurile se împart. Dacă cei cu care ai  pornit la drum au luat-o pe alte căi va  trebui să-i înlocuieşti cu alţii. Aceştia există. Trebuie doar căutaţi, chiar dacă nu sunt mulţi. Uneori te pot ajuta oamenii mai simpli. Ar trebui măcar 20-25 membri activi, iar aceştia pot veni spre tine prin socializare. Un impact foarte mare îl au adunările generale, în care se fac bilanţuri şi se împart sarcini. Nu ştiu dacă „Ars Vivat” le-a ţinut. „Războiul” cu autorităţile locale îl înţelegem uneori greşit. Am dori mereu mai mult şi mai repede, iar ei, sau nu realizează oportunitatea a ceea ce le cerem, sau pur şi simplu nu pot. Îţi recomand răbdare, gând bun pe mai departe  şi… diplomaţie. Toate se vor împlini.

Va veni şi vremea lansării C.D.-ului şi a monografiei şi a muzeului. Eu îţi mulţumesc.! Stau pe fotoliul meu şi-l ascult pe Emil Gavriş. Mi-ai dăruit balsam pentru suflet.

                                                                VIVAT !

                                                                           prof. Traian Rus, februarie 2013