Poesis - Nuţa Istrate GANGAN

ţi-am spus să nu fumezi

dar tu îţi rotunjeai buzele

și suflai cerculețe

îţi povesteam despre apocalipse

aşteptând să mă devorezi

ca de început de lume

îmi făceam inele din fum

şi tu credeai că sfârşitul nu contează

atâta vreme cât

degetele mele se joacă erotic

cu cerculeţele fumurii

mă priveai lung

prin fumul albăstriu

dar eu îţi simţeam palmele peste tot

şi aici

şi acolo... şi acolo

muream să mă săruți mușcat

și să-mi desfaci bluza

mă iubeai cu ochii

zâmbeai

ştiind exact

ce efect are arsura lămpii tale

asupra fluturilor mei curioşi

(de ce mă priveşti aşa?

aşa cum?

aşa...în felul tău

nu te priveam

ochii noştri doar

făceau dragoste)

L 'eleganza e la semplicità ..non lo fa un vestito..ma il tuo modo di essere unica..♥

feerie

 

ploaia înfășoară în lumină umedă

aripile fluturilor catifelați

atât de albastru în tine

atât de roșu în inima mea

petale picură pe umerii noştri goi

trupul tău miroase a duminică

uitată în soare pe malul mării

în după-amiaza unei furtuni neanunțate

ţi-au înflorit orhidee pe pântec

îmi spui

iluminezi întunericul din mine, femeie

lampioane albe

sânii tăi

simfonii transparente

îmi tresar în palme

coapse albe și rotunde

nasc primaverile pribegite

în așteptari îndelungi

cum să definesc acest

moment de împreuna

uitat zvâcnit prelung...

zâmbesc

note suave îmi lunecă pe piele

degetele tale braille Bach

nimic

nu a rămas neatins de feerica înflorire

a orhideelor

din întuneric în lumină

trecem

cu inimile explozii stelare roș-albastre

doar buzele tale

rătăcind pe genunchii mei

restabilesc echilibrul planetei

Eva

 

obişnuiai să spui

ca în dosul genunchiului meu

se ascund fluturi albaştri

iar pe gleznă

într-o zi

îmi vor înflori iasomii

sângele tău

mi se învolbura în vene

fierbinte și mătăsos

îmi luai sufletul în pumni

și mă sorbeai însetat

până la ultima picătură

mă iubeai primitiv

eram prima şi ultima femeie

gura ta îmi muşca până la durere coapsa

când îmi plămădeai copii în pântec

aveai nevoie de mine

ca să poţi respira

îmi sfâşiai trupul

rugându-mă să nasc

lângă un foc

în mijlocul câmpului

biblic

crud

salbatic

strângând în dinţi umărul tău

până când ţipătul descătușat

va elibera ploaia din cătușele cerului

și va tulbura aripile îngerilor

în raiuri pline de păcate primare

eram tânără

îți eram Eva

păşeam cu grijă

să nu tulbur cumva

somnul fragil al fluturilor

să nu declanşez înfloriri

şi să îţi prind copiii în pântec