Texte fără nume

                                    

                     

  Fortza Etern Redistribuitelor Cu Sânge Nobil De Rit Nou  

                                                                                  

                     Pamflet de Florica Bud

                   

                     În ziua când i-am remarcat zâmbetul cât ecranul de mare, doamna Andreea Paul Vass ciripea gureşă ca o vrăbiuţă pe un post TV. Starea de ciripeală o prinde de minune. Iar mie mi-a venit inima la loc. O zărisem în treacăt, imediat după alegeri --- unde în altă parte decât la televizor, mai noul sân matern al naţiei române --- tristă, măcinată de spaima că ce se va alege de ţara asta a noastră dacă Domnia Sa nu va intra în Parlamentul României.

                    Slavă Domnului, a intrat în mult râvnitul divan şi este din nou sigură pe ea. Aştept cu nerăbdare momentul în care va pocni în moalele capului - vreun prezentator sau vreun coechipier de emisiune de cu totul altă părere decât ea – cu fraza aceea care i-a devenit carte de vizită şi crez:

” Pe mine mă contraziceţi, eu doctor în economie?!?”

                     Desigur, eu nu am de gând să o contrazic vreodată, poate Măriile Voastre Motani Mereu În Călduri Intelectuale  veţi fi vrând într-un moment de neinspiraţiune să o faceţi. Eu nu vă sfătuiesc s-o comiteţi, deoarece s-ar putea să vă daţi obştescul sfârşit în chinurile iadului verbal al acestei doamne, membră de seamă a partidei feministe Fortza Etern Redistribuitelor Cu Sânge Nobil De Rit Nou.

                   Cred că veţi muri de necaz  şi vă va sta cafeaua pe omuşorul lui Adam dacă vă voi spune cu mâna pe inimă că am cunoscut-o pe doamna Andreea Paul în vara anului trecut chiar în municipiul cu foşti, actuali --- şi prin bunăvoinţa tânărului nostru primar, iubitor de copaci şi verdeaţă --- viitori castani. Doamna Deputat a făcut o scurtă vizită în oraşul în care trăiesc, ocazie fructificată printr-o întâlnire cu posibilii alegători şi admiratori statornici ai Domniei Sale.

                   Fusesem invitată prin telefon la lansarea de carte îngrijită de doamna… fostă Vass. Prima dădăceală pe care am primit-o acolo, în Salonul Artelor din maiestuoasa noastră bibliotecă, a fost aceea… să ne facă să înţelegem o dată pentru tot restul vieţii că Domnia Sa a renunţat la numele de fată, nume ce aducea aminte românilor de o doamna de tristă amintire din fosta aparatură de stat bolşevico- stalinistă.

               Cartea lansată cu această ocazie cuprinde scrieri ale optzeci şi şase de autori şi se intitulează incitant “Forţa politică a femeilor”. Între paginile sale vom găsi  nu numai  gândurile şi frământările prin care trec doamnele ministeriabile şi prezidenţiabile în epoca atât de agitată pe care o traversăm ci şi rostirile unor domni a căror prezenţă în carte îi dă greutate  dorind în acelaşi timp a fi o garanţie a seriozităţii distinselor coautoare.

               Recunosc că nu prea aveam vreo  pohtă să particip la lansarea unei cărţi feministe după cum nu am fost nici la lansarea volumului îngrijit de doamna Monica Tatoiu, volum ce adună semnăturile unui alt pluton mai mult sau mai puţin feminist,  reprezentante ale  diferitelor colţuri de ţară ce şi-au spus crezul uman, politic, literar, social… sau poate toate la un loc, spre a reda româncuţelor întreaga dimensiune a feminităţii lor… istorice.

                Nu îmi plac feministele ! Nici nu îmi doresc să privesc de aproape spectacolul grotesc al războiului dintre femei şi bărbaţi, război imaginat de aşa numitele deschizătoare de drumuri. Este o luptă impudică, carnală, iar combatantele sunt acele doamne care vor să răzbească folosind toate armele din dotare, sau măcar să primească un bonus… dacă sunt învinse.

                 De-ar fi să privim de-a lungul vremii sau dacă privim cu atenţie în jurul nostru vom vedea cu usurinţă că feministele sunt acele femei care nu pot să-şi ţină hormonii în frâu. Ba mai mult venerabilele creaturi neputând să-i strunească pe bărbătuşi prin diverse favoruri au orchestrat furioase un război, în aparenţă asexuat dar plin de conotaţii, tuturor bărbaţilor pe care nu pot să-i stăpânească. Este un război hâd şi ştirb de care nu are nevoie o societate modernă. În niciun domeniu, cu atât mai mult în politică, posturile nu trebuie sa fie ocupate în funcţie de sex ci în funcţie de capacitate. Nu genul ar trebuie să ne hotărască locul pe care îl merităm într-o anumită ierarhie… bărbaţi sau femei ar trebui să fim doar oameni capabili sau… din păcate incapabili. Numai pisicile vor să facă în aşa fel jocurile încât să cadă  ele  mereu în picioare, dacă se poate.

                  Telefonul primit era pe linie de partid deşi nu sunt membră a vreunui partid,  doar nevastă a unui deputat la vremea aceea. Aşa că mi-am călcat pe repulsia care mi-o provoacă orice posibilă feministă şi lăsându-mi treburile neterminate am purces spre bibliotecă. Este adevărat că îmi face plăcere să merg la Biblioteca Judeţeană ”Petre Dulfu”, acolo unde ne desfăşurăm activităţile culturale, noi, scriitorii maramureşeni, fie că e vorba de lansări de carte fie de şedinţele de cenaclu. Am ajuns printre primii şi am fost întâmpinată cu o strângere de mână tovărăşească de către protagonistă.

                 

                   Nu am fost lăsată să dau nici măcar bună ziua  sau bine aţi venit căci potopul verbal al doamnei  Andreea Paul s-a revărsat peste mine… şi a vorbit  şi a vorbit… zi de vară până-n seară. Am scăpat cu bine de logoreea doamnei deputat abia când următorul sosit a fost preluat de lansatoarea noastră de cărţi ce abordează subiecte gravisime. Domnia Sa ar dori ca măcar treizeci la sută din politicieni să fie femei, dacă se poate tinere. Nici nu ştiu dacă nu i s-a împlinit visul în componenţa actualului parlament.  Mă întreb dacă doamnele parlamentare vor rămâne în acelaşi timp însărcinate  sau dacă vor merge cu toate să prindă ieftinirile din Milano, Londra,  Paris sau Dubai, a se vedea trandul din acest an, cu cine se vor desfăşura şedinţele în plen sau pe comisii?

                    Doamna Andreea Paul a vorbit şi vorbeşte cu atâta ardoare despre femei şi potenţialul lor, calităţile lor, dar despre defecte nici pomeneală Cum ar putea avea vreun defect femeia din mintea doamnei Paul? Nu îmi permit nici cu gândul să-i găsesc vreo hibă…. Căci mai nou şi gândurile ne sunt… citite!

                    Doamnelor care doriţi să ieşiţi în evidenţă şi vreţi să ne conduceţi nu mai vorbiţi atât de mult, pentru  numele Domnului! Mai şi puneţi în aplicare teoriile ilustrisime. Frumuseţea şi distincţia unei doamne este o sumă de date. Desigur că limbarniţa nu este o calitate care face face parte dintre ele… şi apoi nici nu face cinste vreunuia dintre noi, fie femeie fie bărbat. Femeia meliţă sau Femeia mitralieră, care te poate ucide cu debitul său verbal ar trebui să fie doar un accident nefericit al naturii asemenea…  Bărbatului Nefericit Ce Tooooooot Vorbește!