Nepoata
mea, Ioana, locuieşte şi munceşte legal de ceva vreme în Andorra, mica
republică europeană, aflată la graniţa dintre
Franţa şi Spania, care are culorile drapelului: roşu, galben şi albastru
ca şi România. Mi-a povestit multe lucruri interesante despre obiceiurile şi
tradiţiile acestui popor, dar mi-a rămas în minte o întâmplare hazlie dar cu
învăţăminte.
Se
spune că cei din Andorra au o singură închisoare pe tot teritoriul ei, mic ce-i
drept, care este deservită de două persoane (!) - directorul închisorii şi un
gardian care le face pe toate cele trebuincioase: mătură, schimbă săptămânal
lenjeria celo trei paturi existente, porneşte alarma, închide şi deschide
„prăvălia”. Tot gardianul îi aduce dimineaţa cafeau şi ziarele directorului
închisorii, are grijă de ea. Problema, dacă o putem numi problemă, este că nu
are „muşterii” adică „oaspeţi” sau mai pe şleau spus infractori închişi în ea
de vreo... doi ani! Adică, este o aşa
civilizaţie şi respect pentru lege în micuţa republică plus un nivel de trai
corespunzător (ce te face să nu te uiţi cu coada ochiului la proprietatea
altuia), încât închisoarea este mai mereu goală. Până anul trecut când un
italian, fiind în stare de ebrietate a lovit cu Fiatul său un stâlp de iluminat
şi şi-a cam făcut zob maşina. Imediat au intervenit poliţiştii rutieri şi
italianul a fost dus spre „cazare” la închisoarea de care făceam vorbire. Acolo,
„macaronarul” a dat de condiţii civilizate, specifice unui hotel de trei stele, adică pat
cu saltea moale, masă, scaune tapiţate şi tot tacâmul, televizor colorşi nu mai
ştiu câte programe TV, mâncare bună. Italianul cum nu se trezise din beţie i-a
cerut insistent gardianului să-i aducă bere! Acesta, cu aprobarea directorului
închisorii (!) i-a adus numai că a fost bere...fără alccol! A doua zi după ce
s-a trezit din beţie şi a servit micul dejun, italianul a fost eliberat pentru
a-şi repara maşina la un service-auto şi a putea pleca acasă, în „cizmă”. Toată aventura bahică l-a costat pe italian
în jur de 1500 de euro! Parcă nici nu-i aşa de mult când te gândeşti că
salariul în Italia este incomparabil mai
mare decât în România!
Gelu
DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu