Cuplu
Unii te vad numai pe
tine,
Altii ma vad numai pe
mine,
Ne suprapunem atat de
perfect
Incat nimeni nu ne
poate zari deodata
Si nimeni nu
indrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi
vazuti amandoi.
Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul
soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stam spate in spate,
Oasele noastre s-au
unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la
alta.
Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult
inapoi,
Iti descopar
clavicula dulce
Si, urcand, degetele
iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc
si-mi strivesc
Pana la sange gura.
Cum suntem?
Avem patru brate sa
ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc
numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul
din fata ta,
Avem patru picioare
sa alergam,
Dar tu poti fugi
numai in partea ta
Si eu numai in
cealalta parte.
Orice pas este o
lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodata sau
unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt
lipit de el
Si molipsindu-l lent,
prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va
muri intreg
Si va purta-n
eternitate
Povara dulce-a
celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg...
Oh, numai noi
cunoastem dorul
De-a ne putea privi
in ochi
Si-a intelege astfel
totul,
Dar stam spate in
spate,
Crescuti ca doua
crengi
Si daca unul dintre
noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o
singura privire,
Ar vedea numai
spatele din care s-a smuls
Insangerat,
infrigurat,
Al celuilalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu