O televiziune a arătat aseară imagini cu o persoană căreia
îi tremurau mâinile, în momente și
circumstanțe diferite. Dar nu așa, de emoție
sau nervi, cum li se poate întâmpla tuturor. Ci amplu, sacadat și nestăpânit. Am urmărit înregistrările fără
sonor, pentru că nu sunt pasionat de genul de dezbateri între analiști de ocazie rătăciți prin studio. Din câte am mai văzut eu prin viață și
din câte am mai citit, astfel de tremurat convulsiv și incontrolabil e un simptom al unor probleme la sistemul
nervos central. Adică la centrul de comandă al organismului.
În mod firesc, o astfel de afecțiune a unui om n-ar trebui să fie pentru ceilalți decât un motiv de a empatiza cu suferindul
și de a se face, cu eleganță, că nu observă. În niciun caz de a face o șezătoare televizată pe această temă. Însă,
printr-un accident al istoriei, cel despre care vorbim este președintele României. Adică aflat de un deceniu
într-o poziție de maximă
responsabilitate nu doar pentru viața
sa și a familiei sale, ci și a milioane de oameni. Cum și-a îndeplinit această responsabilitate știm prea bine. Iată, însă, că există
suspiciunea că acest ”cum” a fost condiționat
(și) de factori biologici.
Chiar dacă e tardiv, eu, cetățean,
vreau să știu dacă cel care a întors pe
dos societatea românească suferă de o boală degenerativă a creierului. Și dacă da, de când. Și dacă se cunoștea
acest lucru și cine l-a ascuns celor
îndreptățiți să-l știe. Și dacă o astfel de afecțiune poate impieta asupra capacității de evaluare corectă a unei situații și
de luare a deciziilor potrivite. Și,
dacă da, cum se poate preveni ca pe viitor să mai ajungă la Cotroceni sau la
Victoria un om cu asemenea vulnerabilități.
Ei bine, pentru că e vorba despre idolul lor, băsiștii nu consideră necesar nimic din toate
astea. Dimpotrivă, se arată oripilați
că presa intră în viața privată a
cuiva. Și perorează despre lipsa de
relevanță a aflării adevărului în acest
caz. Alții, ca de obicei, caută cu
degetul pe ecran pixelul albastru. Sau ne explică docți cum tremuratul mâinii prezidențiale
este doar un pretext pentru ”ceilalți”
de a ascunde matrapazlâcurile proprii. Culmea penibilului o atinge un personaj
catalogat de însuși soarele lui drept o
lichea, care îl compară pe acesta (și starea
lui de sănătate) cu Papa Ioan Paul al II-lea și
cu F. D. Roosevelt, președintele
paralizat al Americii din timpul celui de-al doilea război mondial.
Mi se pare hilar că talibanii lui se chinuie să-i distrugă
acestui individ singura circumstanță
atenuantă pentru comportamentul, atitudinea și
deciziile lui. Istoria și oamenii vor
fi mult mai îngăduitori cu el și și-l vor șterge
mult mai repede din lista de detestabili dacă se va dovedi că există o explicație/justificare medicală obiectivă pentru halul în care și-a exercitat prerogativele.
PS. M-am liniștit. Cu o lăudabilă promptitudine, azi au
apărut și rezultatele ultimelor
investigații medicale la care a fost
supus TB. Conform lor, acesta nu are nicio problemă. Ceea ce, pe lângă ușurarea că președintele
e pe deplin responsabil pentru faptele sale, mi-a provocat și o îngrijorare. Dacă el e sănătos, înseamnă
că eu s-ar putea să fiu bolnav, pentru că mie nu-mi tremură mâinile în halul
acela.
radu herjeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu