CU CÎNTEC PE VEŞNICIE CĂLCÎND...

...El este ARTISTUL complex, adorat de public, Seniorul cel mai preţuit, prezenţa scenică de excepţie. Un slujitor devotat ARTEI şi CÎNTECULUI. Peste cincizeci de ani dedicaţi. O carieră încununată de mari succese, împodobită de laurii preţuirii. O dăruire, o ardere artistică înnobilatoare. El este OM ales, îmbrăţişîndu-ne cu iubitoare inimă pe toţi. El este PRIETENUL desăvîrşit. Este TITUS, fără nevoie de nume, este PERŞE, fără nevoie de prenume, căci EL ESTE! Bonomul cu zîmbet misterios şi hohot luminos, haric şi harnic, serios şi respectuos, amabil şi gentleman de cuvînt. Un LORD între cei înzestraţi să cînte, să ne încînte. Fermecător întotdeauna, uneori pînă la lacrimi, alteori pe cele mai înalte culmi de bună dispoziţie. Surprinzător mereu. Cu un repertoriu vast, de la cîntec popular pînă la canţonetă, de la romanţă, arie de operetă şi şlagăr de muzică uşoară, pînă la cîntec în limbile maghiară ori ucraineană şi, de bună seamă, cel de petrecere. ARTISTUL total! Implicat, pasional. Care trăieşte arta interpretativă, care trăieşte în artă, locuieşte în aceasta. Cînd sîntem cu el, părăsim pămînteana Vale a Plîngerii şi, într-o străfulgerare, ajungem pe tărîmul fermecat al CÎNTECULUI în care TITUS PERŞE îşi are domicililu stabil. El este un sensibil, un emotiv plin de dragoste. Care pune întristarea să danseze, supărarea să rîdă. Care cîntă iubirea. Scriu la timpul prezent. Îmi crapă pe inimă blestematul timp trecut al verbului. Şi refuz acest blestemat timp trecut al verbului. Cred că TITUS, obosit de răutăţi, chinuit de nedreptăţi şi mizerii, a vrut a se retrage la hodină. Cu asupra de măsură meritată. Deşi nu am vrut retragerea aceasta! Dar îl chemară la concertul stelar. Cum a făcut toată viaţa, şi de această dată, a confirmat. Şi s-a dus să cînte acolo, SUS! Pe la ceasul nouă, într-o dimineaţă, marţi, 21 octombrie, anul mîntuirii 2014. De ce? Doar bunul şi înduratul Dumnezeu ştie. Sînt convins că L-a iubit şi L-a chemat aproape. Solist într-un spectacol îngeresc. „Hei, bine ne este!” - obişnuieşte să exclame MAESTRUL TITUS. Nu, nu ne e bine! Poate mai apoi, la regăsire... Pînă atunci... Noapte bună, prieten drag!                                         

                                                 OCTAVIAN BUTUZA