Poeme propuse de catre poetul Ioan Romeo Roşiianu

Scrisoare despre o plecare indelung anuntata

IUBITO m-am impacat cu ideea ca ai plecat grabita din lumea mea de vise si gand

inseamna ca nu-ti aveai locul sfintit la mine in suflet

asa am simtit atunci cand numaram greu secundele moarte-n clepsidra

asa ma uitam la nisipul cernut in minutarul zilei ca-ntr-o poveste cu zmei

am asteptat intoarcerea ta-n pragul inserarii si-n zorii zilei fericirea la usa

dar s-a facut noapte adanca si frig si pana si eroii din cartile multe s-au zgribulit in ceasul tacut.

(Mai stii ca albinele inteapa floarea frumoasa si ca-n marul cu rod se da cu piatra?!)

Asa de tare m-au durut cuvintele tale incat am refuzat sa mai soptesc ceva si m-am apucat de scris

am patat albul hartiei cu inima mea iar dimineata m-a prins cu lacrimi strecurate-ntre gene

atunci am ales sa traiesc nu sa supravietuiesc Iubito am ales sa fiu om pentru ca cei simpli il au pe Dumnezeu in ei

am ales sa-mi ascult inima si nu ce spun altii pe strada de mine si tine

am ales sa merg inainte pentru ca-napoi am fost deja.

(Mai stii cand ti-am zis ca-n credinta e nevoie adanca de gesturi si fapte?!)

Iubito am ales sa-mi fac stergura din cuvinte si scut din soaptele nefiltrate de noapte

am ales ziua ca sa-ti numar pasii plecand pe cararea ingusta din parcul de la marginea inimii mele

am ales dimineata sa ma uit pe geam si sa ghicesc unde se ascund stelele

am ales sa raman singur ca sa pot sa-mi numar cuvintele si sa-mi cresc la san poeme nescrise

am ales sa te las sa pleci pentru ca sa afli si tu ca-n lumea rebela si rea

poti sa cumperi cu bani orice in afara de somn fericire iubire si viata.

(Mai stii cand ti-am aratat cu degetul in crucea zilei pe umerii cerului o urma de vant?!)

Iubito sa stii ca argintii luminii nu valoreaza nimic din darul divin ascuns in privire!

Scrisoare despre pelerini si mersul pe jos

IUBITO am decis sa plec descult printr-o lume improprie visului si poeziei

abia atunci cand am simtit ca n-o sa te schimbi niciodata ca niciodata n-o sa vezi rasaritul ca mine

ca niciodata inserarea nu te va face mai buna mai calda si mai frumoasa ca vantul strecurat printre runze

atunci pelerin m-am facut fara pelerina de nori pe umerii goi

am plecat luandu-mi cu mine cuvintele toate soaptele le-am uitat in patul tau langa perna ta moale

am plecat luandu-mi speranta-ntr-o lume cu oameni mai sinceri mai drepti.

(Mai stii proverbul arab care spune ca daca ai mult sa dai din bogatiile tale, daca nu sa dai din inima?!)

A fost greu sa ma decid Iubito pentru ca apucasem sa-ti spun ca te iubesc mai mult decat zorii

a fost greu pentru ca stii ca ti-am spus ca daca iubesti pe cineva cu adevarat

merita sa astepti oricat de lunga ar fi asteptarea

da asa ti-am zis si te-am iubit patimas c-o patima rupta din suflet asa ne-am strans in brate

asa ne-am ascuns de lumea rea de-ntunericul ce voia sa ne desparta.

(Mai stii ca atunci cand mi-ai zis sa plec am stiut ca sufletul tau ma tragea de maneca sa raman pentru ca aveai cea mai mare nevoie de mine?!)

Am plecat greu Iubito si coborand am numarat treptele scarii tale din centru -

of ce lunga e deja asteptarea si departarea de tine ce grea! –

imi cer scuze primul acum pentru ca mereu am fost curajosul de serviciu din coltul lumii cu demoni la colt

sunt intaiul care iarta pentru ca inima mea e puternica si bate mereu gandindu-se la tine

dar de uitat n-o sa uit ca sa fiu iar fericit

pentru ca pentru mine fericirea are gravat chipul tau.

Scrisoare despre regrete si lumina durerii

IUBITO sa stii ca viata e prea scurta ca sa luam regretele cu noi in pat si durerea in suflet

e mult prea putina traire ca sa-i intunecam norii cu tristeti navalite-n simtire

sunt oameni rai Iubito in jurul nostru si mizeria creste ca-n basmele copilariei

mizeria inunda strazile si inimile oamenilor iubito si ei refuza sa accepte ca nu mai sunt frumosi de mult

nimic nu este intamplator si poate c-a venit vremea sa-I iertam pe cei ce ne fac rau

pe cei ce dau cu pietre ar trebui sa-I punem la masa cu noi sa le dam bucate alese si-o farama de suflet in lus.

(Mai stii cand mi-am trecut degetele prin parul tau lung si-n linistea noptii s-a auzit plansul unui nor?!)

Viata e cea mai dura scoala Iubito in ea nu stii niciodata-n ce clasa esti daca esti corijent sau repetent

nu stii care sunt cursurile de la care n-ai voie sa lipsesti si nici cate absente motivate ai strans pana acum

nu stii niciodata ce examen urmeaza sa dai de unul singur in fata ploii si-a sortii

viata e singura scoala in care nu poti co[pia dupa nimeni Iubito

viata e singura scoala in care parem la fel dar avem alte teme de facut alte subiecte de-nvatat pe de rost.

(Mai stii cand am ingenuncheat in iarba ca sa sarut talpile ploiii?!)

Singura faptura Iubito care nu te lasa sa cazi cand ti-e greu esti chiar tu insati

tu esti singura faptura care se ridica singura de jos atunci cand durerea e grea si tristeatea prea multa

tu esti singura care poti ca indepartezi norii durerii cu mana si s-apropii lumina in zori.