Un poem, scris de
ziua mea de naştere....
Mai împărţim
deocamdată masa din sufragerie
dimineaţa când
bem ness-ul ce ne-a mai rămas
parcă-i zice
Amigo
deloc prieteneşte
fiindcă ştii şi tu
despărţirile sunt
întotdeauna urâte
cât despre masa
din sufragerie
jumătate e-a ta -
jumătate a mea
patul a ieşit
demult din program
pe partea mea de
masă laptopul deschis
articole poezii
şi cunoscuţii de pe Facebook
şi alte lucruri
care desigur ţie îţi par anoste
pe partea ta –
paharul cu bere şi ţigara:
„vezi că s-ar putea
să-ţi stric măgăoaia
dacă vărs cumva
paharul
mut-o naibii
de-acolo
apoi să ştii şi
tu
dacă n-ai
observat cumva până acum
copilul e-n
creştere nu mai are loc
de vasta-ţi
personalitate
şi nici eu
nu-ncap
apartamentul e
strâmt
biblioteca se
dezvoltă prea mult
un obiect demodat
ca şi tine
în secolul nostru
al vitezei
pe deasupra de la
stivele de cărţi
au năvălit în
casă moliile
ne mănâncă deja
o! şi când – în
sfârşit - vei pleca
noi voi instala
între rafturile bibliotecii
o mulţime de
beculeţe
cum am văzut la
milionarii
care n-au în casă
nici măcar o carte
dar uite ce bine
trăiesc
masa ta de scris
o să i-o las
copilului
are tot mai multe
necesităţi nevoi aşteptări
eu mi-am făcut datoria l-am născut
tu nu mai altceva de făcut
decât să plăteşti”
noi doi tot mai
împărţim
cu o stranie
îndărătnicie
de parcă ar fi
singurul lucru
care ne-a mai rămas
pe această lume
masa din
sufragerie
în toate
dimineţile ne legăm
de nenorocitul de
ness Amigo
borcanul-clepsidră
care a obosit şi
el să mai ticăie
deja lâncezeşte
şi nu mă-ncălzesc
deloc
privirile tale
furişate pe sub gene
precum o
vinovăţie mărturisită
nu mai poţi da
înapoi nici să vrei
au intervenit
deja familii
s-au urnit
continente
sufletul
copilului - confiscat
se va întoarce el
mai târziu
deocamdată certe sunt junk-food-ul
consola plasma rotilele iPhon-ul de la nenea
cât despre mine
am tot încercat câte ceva cu el
n-a ieşit nimic
nici măcar să-l conving să îngurgiteze
o dată-n viaţă
roşii castraveţi salată ardei
să citească
Winnetou – miraculosul roman
al copilăriei
mele
să salute
eu - acelaşi
„extraterestru”
perpetuu
suspendat între lumi
tu - o trăitoare
ferventă
sub zodia
pământului
şi a
profunzimilor de la televizor
marca Florin Salam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu