Cu
destinul complet schimbat („...în sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea,
până te vei întoarce în pământ, căci țărână ești și în țărână te vei
întoarce”), omul postadamic – astfel replămădit de sentința Creatorului – a
fost irevocabil condamnat la trudă, suferință, neliniște și dizarmonie în
decursul întregii sale istorii terestre.
Și
taman asta s-a petrecut până în clipa de față, cu nicio zi de pace pe întreaga
planetă, bunăoară ca în intervalul de timp scurs de la încheierea celui de-al
doilea război mondial, iar după cum se prezintă lucrurile (cu îngrijorătorul
progres al cruzimii, lăcomiei și nesimțirii în absolut toate comunitățile),
nici vorbă ca lucrurile să evolueze hotărât pe direcția înțelegerii și păcii
universale!
Firește
că dintr-o asemenea lume sucită, care ține morțiș să edifice fericirea celor puțini
din sporul suferințelor celor mulți și să instaureze pacea globală prin întreținerea
conflictelor interstatale și/sau interconfesionale, nu puteau să lipsească torționarii.
Da, căci cu legile bunului plac într-o mână și cu ciomagul în cealaltă, aceste
oribile brute au reprezentat, reprezintă și vor reprezenta (sub chipuri
diferite, dar potrivit mereu actualului dicton „Homo homini lupus”) brațul
înarmat – mai mult sau mai puțin la vedere, dar la fel de eficient prin necruțătoarea
forță cu care lovește în omul de rând – fie în regimurile recunoscute oficial
ca dictatoriale, fie în cele care caută cu disperare să-și ascundă
agresivitatea externă și impulsurile tiranic-nivelatoare interne sub masca tot
mai șifonată a democrației.
N.B.: Petre Țuțea era de părere că
trebuie să facem o netă distincție între dictaturile benefice și cele malefice,
în categoria beneficelor el incluzând dictatura lui Mussolini în Italia („nu se
poate spune că a fost chiar de trei parale, fiindcă gestul lui italic a
împiedicat expansiunea bolșevismului în Apus”), a lui Salazar în Portugalia și
a lui Franco în Spania, ba – între anumite limite – chiar cea instaurată de
Hitler în Germania („decât mocirla comunismului, mai bine el...”), personaj
despre susține că „a avut vocație de om de stat, dar a fost blocat, pentru că
nu era zdravăn la cap”. Adică, toate aceste dictaturi nefiind de aceeași
factură cu dictatura roșie, asta deoarece „socialismul «prinde» pe un fond
rasial imbecil”, suntem nevoiți să vorbim de extrema dreaptă și extrema stângă.
Cu completarea că, deși ambele extreme „violează ideea de echilibru social”,
totuși, ele se situează la mare distanță una de alta: Dacă extrema stângă este
egalitară, „egalitatea coercitivă” fiind eminamente sterilizantă, „extrema
dreaptă nu confiscă proprietatea, personalitatea legată de proprietate”.
Iar
eu adaug că nu există regim politic fără torționarii lui specializați, pe care,
funcție de ideologia cârmuitoare (cazul României), îi numim fie activiști,
securiști și milițieni, fie aleși ticăloșiți, sereiști, jandarmi și polițiști.
Ba și mai și. Mulți dintre acești lachei fără scrupule s-au descurcat atât de
bine, în principal cu ajutorul sinistrului Front al Salvării Național, încât,
dacă era cam bătător la ochi să-și întoarcă livreaua pe dos pentru a servi postdecembrismul
neobolșevic (unii mai tineri și mai puțin compromiși au făcut-o), ei au fost ba
copios ajutați de Ilici să iasă la pensie, ba (cazul respingătorilor călăi ca
alde Al. Vișinescu, Ioan Ficior, Marian Petrescu, Gheorghe Boștină ) să-și
încaseze zeci de ani uriașele lor pensii de colonei și generali criminali. Că,
de, România postdecembristă nu mai e condusă și astăzi de activiștii bolșevici
(pe ici, pe colo mai rezistă), ci de netrebnicele lor odrasle, care – iată – își
ajută camarazii aflați la ananghie și izbutesc să pună țara pe butuci.
Vasăzică avem de-a
face cu cea mai avansată formă de torționarism – cel psihic și în ambalaj
democratic, din care cu necesitate rezultă toate speciile de genocid: economic,
social, cultural-identitar. Și când te gândești că Ceaușeștii au fost acuzați și
apoi rapid executați pentru genocid economic! Pe nelegiuiții postdecembriști
(tâlhari și trădători) cine-i va pune la zid pentru poligenocid și pentru
datoria externă de peste 100 de miliarde dolari?...
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
12 iulie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu