După
guvernele Ponta (firește, cele mai vrednice de
aducere aminte pentru „cinstea” pesedistă de care au dat dovadă), iată că a
venit rândul guvernului Grindragnea. Nu numai că acesta-i supraponderal (că,
de, doar așa promisiunile din campania
electorală au toate șansele să fie neîmplinite „la
virgulă”), dar mai are și o droaie de bube în
cap: Florin Iordache, ministrul Justiției, se
impune atenției cu ditamai plagiatul cât
roata carului, Olguța Vasilescu, ministreasa
Muncii, cu drăguțele ei de dosare penale în
derulare, Mădălin Voicu este uns secretar de stat la Cultură, în pofida
faptului că-i cercetat pentru furtișaguri
mai ceva ca-n codru, iar Toma-Florin Petcu, ministrul Energiei, a devenit peste
noapte faimos prin crasa incultură etalată la alcătuirea autobiografiei.
Indiscutabil
că timpul va lucra și în defavorabila favoare a
celorlalți membri ai acestui cabinet de
sacrificiu, care, în nicio lună de la înscăunare, a înregistrat performanța
de-a scoate zeci de mii de români în stradă prin păcătoșenia
ordonanțelor ce țin
morțiș să înălbească trecutul
penalilor neîntemnițați
și să-i facă scăpați
pe mulți dintre politrucii tâlhari
aflați după gratii.
De
unde întregul circ la televiziunile aservite cu marea aglomerație
din pușcării și
falsa compasiune față de toți
deținuții. Că
doar nu era să spună pe șleau ceea ce a fost
tăinuit în campania electorală, anume că scopul lor imediat este ca în practică
să pună gabja pe justiție, iar în teorie să susțină
sus și tare că aceasta este
independentă și că, vezi Doamne, nimeni pe
meleagurile noastre nu-i mai presus de lege…
Păi,
preapenibililor cu ifose de cârmuitori, nu vi se pare că am ajuns de râsul
curcilor cu pușcăriile și
pușcăriașii, de
parcă ar fi singura problemă nerezolvată a României postdecembriste? Evident,
deținuții sunt
semenii noștri. Dar niște
semeni care, accidental sau premeditat, s-au abătut de la normele de conviețuire
socială, acte pentru care ei trebuie privați
de libertate și remodelați
din punct de vedere moral-spiritual, astfel încât să nu mai fie un real și
permanent pericol pentru ceilalți cetățeni
și pentru ordinea socială constituită.
Dar
chiar dacă în majoritatea cazurilor vina aparține
în exclusivitate celor ajunși la răcoare, acest fapt
nu este nici liniștitor și
nici nu exclude excepțiile generate de erorile
judiciare sau de nefasta influență exercitată de către
mediu. Dimpotrivă, rata în necontenită creștere
a infracționalității
trebuie să ducă la atenție sporită din partea
societății și
a instituțiilor ei întru prevenirea
abaterilor, precum și la tratarea diferențiată,
funcție de caz, a fărădelegilor
comise.
Vasăzică,
umanismul și grija cârmuitorilor față
de cetățeni rezultă cu necesitate și
din lista lor de priorități, problemele celor mulți
și aflați în
afara locurilor de recluziune trebuind să se situeze întotdeauna pe primul
plan! Da, căci deși ei produc și
plătesc impozite, totuși, foarte multe dintre
spitalele noastre sunt suprapopulate și la
mare depărtare de normele europene, iar copiii unora dintre aceștia
nu pot să urmeze școala, fie din pricina greutăților
materiale cu care se confruntă familia, fie din pricina distanțelor.
Când
vor fi rezolvate la nivel european toate acele chestiuni presante (bunăoară,
electrificarea tuturor localităților), care cu adevărat
formează substanța traiului decent?!...
N.B.: Amnistiile și
grațierile nu numai că sunt apanajul regilor (doar
ei sunt dăruiți
cu eleganța rezolvării excepțiilor
și împăcării contrariilor), dar mai au și darul de-a se opune Codului
Penal. Într-adevăr, căci dacă potrivit Codului Penal trebuie pedepsite toate
abaterile de la conduita civică impusă prin legi, amnistiile și
grațierile sunt concepute ca un act de clemență
față de nelegiuiți,
iar prin aceasta vin în flagrantă contradicție
atât cu eforturile oamenilor legii, cât și
cu instrumentele de instaurare a ordinii sociale.
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
30 ian. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu