PNL vrea cu orice preț să plece de la guvernare

Din momentul în care Orban a pus piciorul în Palatul Victoria, PNL a vorbit de anticipate. Nici nu au ajuns bine că ei vor plece.

Dincolo de jocurile politice încercate de PNL, ba să-și asume integral guvernarea ba să-i atragă și pe cei de la USR PLUS în schemă trebuie spus că alegerile anticipate reprezintă o problemă reală pentru România. Lupta politică este esențială doar pentru politicieni, pentru noi restul contează mai mult cursul leu-euro, dobânzile, prețul benzinei sau prețul împrumuturilor bancare.

Alegerile anticipate ar arunca țara în haos. Timp de 60 de zile cu un guvern interimar care poate rezolva doar problemele curente. Fără OUG-uri, fără asumare de răspundere, cu toată activitatea parlamentară blocată.

Apoi ar urma 90 de zile de pregătire a alegerilor anticipate, cu strângeri de semnături, campanie electorală și tot ce presupune acest proces. Practic, alegerile parlamentare ar avea loc odată cu cele locale. Deci, toată agitația pentru ca alegerile să aibă loc cu 3 luni mai devreme.

Planul PNL cu anticipatele este unul falimentar inclusiv politic, pe termen lung. Ideea lor este că această guvernare îi erodează în vederea localelor și mai ales a parlamentarelor și că trebuie să facă ceva, orice, să oprească erodarea și discuția despre gafele lor de la guvern.

Ei aleg acum cele mai trăsnite măsuri pentru a băga România în criză economică, ca în campanie să dea vina pe PSD. Da, e cinic dar așa este în politică. Problema lor este că indiferent dacă planul merge sau nu, ei au de pierdut. Dacă nu sunt credibili pierd alegerile, dar și dacă le câștigă costurile economice ale jocului lor politic ar însemna o pierdere din tot ce a însemnat surplusul economic. Recuperarea costurilor economice ar dura 2-3 ani. Astfel ce sens are să mai guvernezi în scopul de a dezvolta ceva, dacă tu, doi sau trei ani ești pe recuperări de costuri?

Conform analiștilor economici, alegerile anticipate ar prejudicia grav România. Dacă în 2019 creșterea economică a fost de aproape 5%, în 2020 în cazul unor dezechilibre politice majore (alegeri anticipate), economia ar crește cu doar 2,6%.

Astfel, alegerile anticipate ne vor costa aproximativ 2 miliarde de euro fără a mai pune la socoteală și costurile adiacente.

Autor: Alexandru David

Guvernare, nu limba română!

       de Gheorghe Pârja

A început campania electorală! Dar mă întreb, când a luat ea pauză? În ultimele trei decenii, de când experimentăm noua democraţie, ne-am obişnuit cu discursuri vaporoase, cu exagerări, adică să-i ascultăm pe lideri, dar să-i credem doar pe jumătate. Sau deloc. Nu ştiu cine a inventat obiceiul de a deforma realitatea pentru a convinge cetăţenii să-i urce, pe doritori, în scaunul puterii. Partidele politice au devenit extrem de sensibile la orice observaţie venită din for public. Vocea opiniei cetăţenilor este discretă. Când se ridică tonul, sar pompierii de serviciu pentru a reduce vocea la tăcere. Ba mai apar şi hulitorii. Care-i batjocoresc pe cei ce îndrăznesc să aibă altă părere decât patronii politici din umbră. Am auzit cuvinte grele adresate unor personalităţi ale culturii române.

Filosoful Mihai Şora a avut parte de umiliri nepermise. Pentru simplul motiv că nu este încolonat. Marele actor Victor Rebengiuc şi alţi confraţi de scenă au fost apostrofaţi, jigniţi, deoarece s-au solidarizat cu magistraţii protestatari. Aceşti oameni de seamă ai timpului nostru nu au furat, n-au lovit, nu au făcut nimic în afara legii şi totuşi au avut parte de un tratament inuman, subcultural. Deoarece au avut altă părere decât cei din lojile puterii. Este o probă de descurajare pentru mulţi cetăţeni, care ar avea ceva de spus. Aşa unii devin indiferenţi, îşi văd de treaba lor, alţii sunt prudenţi pentru a nu supăra pe unul sau pe altul, iar cei cu păreri ferme aţi văzut ce urmări au.

Îmi trece prin minte o iluzie a potrivirii părerilor partidelor politice când este vorba de interesul ţării. Că de aceea sunteţi acolo, aleşi, să nu lăsaţi ţara să se prăpădească. Cine poate delimita, prin viziune doctrinară, în peisajul politic actual, care este stânga şi care dreapta? Pentru scopurile majore ale ţării nu s-a găsit un acord, o tocmeală, între social-democraţi şi liberali. Şi cu ceilalţi sateliţi politici. Nici vorbă! Se năpustesc unii asupra celorlalţi într-un limbaj trivial, fără argumente, arţăgos şi plin de ură. Domnilor, vă priveşte ţara! Credeţi că ne cade bine când polemizaţi deformând realitatea şi vă ponegriţi între voi? Până şi dicţionarele sunt discrete cu unele cuvinte lansate în spaţiul public.

De multe ori se întrece măsura în ambele tabere politice. Nici apucăturile lingvistice ale unor protestatari nu-s de pus în ramă. Ce e mai nobil decât a avea o opinie! Cobor din raft cărţile unor parlamentari de odinioară: Mihail Kogălniceanu, Delavrancea, Nicolae Iorga, ori Nicolae Titulescu. Modele de respectare a cuvântului, rostire frumoasă şi convingătoare. Polemicile aveau formulări aforistice ori metaforice, combustia sufletească ilustra inteligenţa românilor şi aderenţa naţională la un sistem politic democratic. O, dar ce limbă română! Nu toţi putem fi ca iluştrii înaintaşi pomeniţi mai sus. Dar în Casa Ţării se cuvine respectul adresării. Exprimarea curată.

Mai zilele trecute, am auzit, pe un post de televiziune, spusa unei doamne care până mai ieri cânta într-un guvern „Codru-i frate cu românul”. Răspunde doamna, plină de sine, la întrebarea, dacă nu o deranjează exprimările greoaie ale unor colegi de politică: „Contează guvernarea, nu limba română”. Mai nefericită formulare nici că se putea. În acelaşi ton a răspuns şi doamna cu nume de poezie bacoviană. Eu care am trudit o viaţă întru limba română sunt derutat. Cum este posibil să-ţi sfidezi limba poporului tău pentru vremelnice treburi politice? Vedeţi, mă întristez calm şi dureros. Vorbesc limba în care se poate ierta. Dar memoria nu uită.

A început furios campania pentru europarlamentare. Un confrate crede că istoria se va scrie într-o zi de mai. Soarta unei generaţii s-ar putea să depindă, multă vreme, de plimbarea până la secţia de vot. Închei prin a vă reaminti spusa lui Nichita Stănescu: ”Limba română e patria mea”. Iar poetul are mare dreptate!

Cu penali la guvernare, țara moare pe picioare!

  După guvernele Ponta (firește, cele mai vrednice de aducere aminte pentru „cinstea” pesedistă de care au dat dovadă), iată că a venit rândul guvernului Grindragnea. Nu numai că acesta-i supraponderal (că, de, doar așa promisiunile din campania electorală au toate șansele să fie neîmplinite „la virgulă”), dar mai are și o droaie de bube în cap: Florin Iordache, ministrul Justiției, se impune atenției cu ditamai plagiatul cât roata carului, Olguța Vasilescu, ministreasa Muncii, cu drăguțele ei de dosare penale în derulare, Mădălin Voicu este uns secretar de stat la Cultură, în pofida faptului că-i cercetat pentru furtișaguri mai ceva ca-n codru, iar Toma-Florin Petcu, ministrul Energiei, a devenit peste noapte faimos prin crasa incultură etalată la alcătuirea autobiografiei.

            Indiscutabil că timpul va lucra și în defavorabila favoare a celorlalți membri ai acestui cabinet de sacrificiu, care, în nicio lună de la înscăunare, a înregistrat performanța de-a scoate zeci de mii de români în stradă prin păcătoșenia ordonanțelor ce țin morțiș să înălbească trecutul penalilor neîntemnițați și să-i facă scăpați pe mulți dintre politrucii tâlhari aflați după gratii.

            De unde întregul circ la televiziunile aservite cu marea aglomerație din pușcării și falsa compasiune față de toți deținuții. Că doar nu era să spună pe șleau ceea ce a fost tăinuit în campania electorală, anume că scopul lor imediat este ca în practică să pună gabja pe justiție, iar în teorie să susțină sus și tare că aceasta este independentă și că, vezi Doamne, nimeni pe meleagurile noastre nu-i mai presus de lege…

            Păi, preapenibililor cu ifose de cârmuitori, nu vi se pare că am ajuns de râsul curcilor cu pușcăriile și pușcăriașii, de parcă ar fi singura problemă nerezolvată a României postdecembriste? Evident, deținuții sunt semenii noștri. Dar niște semeni care, accidental sau premeditat, s-au abătut de la normele de conviețuire socială, acte pentru care ei trebuie privați de libertate și remodelați din punct de vedere moral-spiritual, astfel încât să nu mai fie un real și permanent pericol pentru ceilalți cetățeni și pentru ordinea socială constituită.

            Dar chiar dacă în majoritatea cazurilor vina aparține în exclusivitate celor ajunși la răcoare, acest fapt nu este nici liniștitor și nici nu exclude excepțiile generate de erorile judiciare sau de nefasta influență exercitată de către mediu. Dimpotrivă, rata în necontenită creștere a infracționalității trebuie să ducă la atenție sporită din partea societății și a instituțiilor ei întru prevenirea abaterilor, precum și la tratarea diferențiată, funcție de caz, a fărădelegilor comise.

            Vasăzică, umanismul și grija cârmuitorilor față de cetățeni rezultă cu necesitate și din lista lor de priorități, problemele celor mulți și aflați în afara locurilor de recluziune trebuind să se situeze întotdeauna pe primul plan! Da, căci deși ei produc și plătesc impozite, totuși, foarte multe dintre spitalele noastre sunt suprapopulate și la mare depărtare de normele europene, iar copiii unora dintre aceștia nu pot să urmeze școala, fie din pricina greutăților materiale cu care se confruntă familia, fie din pricina distanțelor.

            Când vor fi rezolvate la nivel european toate acele chestiuni presante (bunăoară, electrificarea tuturor localităților), care cu adevărat formează substanța traiului decent?!...

            N.B.: Amnistiile și grațierile nu numai că sunt apanajul regilor (doar ei sunt  dăruiți cu eleganța rezolvării excepțiilor și împăcării contrariilor), dar mai au și darul de-a se opune Codului Penal. Într-adevăr, căci dacă potrivit Codului Penal trebuie pedepsite toate abaterile de la conduita civică impusă prin legi, amnistiile și grațierile sunt concepute ca un act de clemență față de nelegiuiți, iar prin aceasta vin în flagrantă contradicție atât cu eforturile oamenilor legii, cât și cu instrumentele de instaurare a ordinii sociale.

            Sighetu Marmației,                                     George PETROVAI

                30 ian. 2017 

De ce nu mă mir?! UDMR iese de la guvernare!

UDMR iese oficial de la guvernare dupa ce, sambata, 13 decembrie 2014,Consiliul Reprezentantilor Unionali (CRU) a votat in acest sens cu majoritate de voturi.

Au fost inregistrate doar trei voturi "impotriva" si sapte abtineri. Propunerea iesirii de la guvernare a fost formulata de Consiliul Permanent al formatiunii in 27 noiembrie.

"Cu marea majoritate a voturilor am intarit iesirea de la guvernare. In acest moment consideram ca aceasta decizie este definitiva.

E vorba despre noi, despre UDMR, comunitatea noastra, nu despre PSD, Ponta, Iohannis. Am considerat si consideram ca in 2016 cel mai important e sa castigam alegerile locale si sa intram in Parlamentul Romaniei. Tinand cont de ce s-a intamplat am considerat ca trebuie sa fim foarte atenti la mesajul electoratului nostru", a declarat Kelemen Hunor.

Liderul UDMR a adaugat ca este foarte important sa tina cont de decizia oamenilor pe care ii reprezinta si ca de aceea iese de la Guvernare.

"Am luat o decizie care este una foarte apropiata de ceea ce doresc cei care ne-au votat, care ne sustin de 25 de ani", a mentionat el.

Pe de alta parte, presedintele UDMR a precizat ca o sa dialogheze cu toate partile politice si ca o sa propuna cateva teme importante in educatie, sanatate, infrastructura si minoritati.

Kelemen Hunor a adaugat ca inclusiv secretarii de stat de la UDMR isi vor parasi functiile.

"Tot ce inseamna politic pleaca, vor fi schimbati. Ministrii asteapta sa vina noii ministri. Si secretarii de stat vor fi schimbati. Noi inainte de a intra la guvernare in martie am avut doua pozitii: cineva in departamentul pentru relatii interetnice si un secretar de stat. Cele doua persoane erau acolo inainte sa venim noi la guvernare. Ar fi un gest sa ramana ei acolo, ca au fost acolo inainte sa intram la guvernare. Restul pleaca", a incheiat Kelemen Hunor.

UDMR a decis pe 27 noiembrie iesirea de la guvernare, recomandarea trebuind la acel moment sa fie validata in sedinta CRU ca sa fie definitiva.

Cabinetul Ponta 3 a fost cel de-al optulea guvern din care au facut parte reprezentantii UDMR, incepand cu anul 1996.

"Am constatat ca si fara noi Guvernul Ponta are majoritate", a spus la vremea aceea Kelemen Hunor. Sursa Ziare.com