PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Mânia, Dragostea și... Dumnezeu

1. „DRAGOSTEA DE DUMNEZEU la fel ca  DRAGOSTEA DE APROAPELE, prieten sau vrăjmaș, nu are limite. Omul care iubește pe Dumnezeu se unește cu El, după cum Dumnezeu se unește cu omul îndumnezeindu-l și păstrându-l în Sine, iar omul care iubește în adevăr pe semenul său se unește cu el, făcându-se amândoi un singur om și împăcați între ei se unesc laolaltă cu Dumnezeu. În libertatea sa, omul, ridicându-se din domeniul dreptății în sfera dragostei, subordonează binelui aproapelui binele său. El lasă aproapelui nu numai ce i se cuvine lui, ci îi dăruiește și ceva din al său; uneori îi dă totul și, la nevoie, însăși viața sa. Astfel se realizează PACEA ÎNTRE OAMENI și PACEA OMULUI CU DUMNEZEU. O asemenea dragoste este temelie a vieții religioase și a vieții sociale potrivit cu învățătura creștină”.

Iustin Moisescu  (1910-1986),

Se naște într-o familie de intelectuali din Câmpulung-Muscel, tatăl fiind ofițer și mai tîrziu devenind erou pe câmpul de luptă. Se înscrie la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel în perioada 1922-1930, pe care l-a terminat ca premiant. Este ales de patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, și trimis cu o bursă să-și facă licența în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licențiat cu „arista” (magna cum laudae). Apoi, a fost trimis de același patriarah, la îndemnul Universității din Atena și a Ambasadei române din Grecia, să-și continue studuile la Facultatea  de Teologie romano-catolică din Strasbourg (Franța), pentru încă doi ani. În anul 1937 își ia doctoratul cu teza „Evagrie din Pont”. Susține examene de echivalare la Facultatea de Teologie București. A urmat cavalcada profesoratelor, cu opriri și promovări rapide: Profesor de Limba Latină la Seminarul „Nifon” din București, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia.  Este numit prin concurs profesor titular la Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava în 1942, iar în 1946 este transferat ca profesor la aceeași catedră la Facultatea de Teologie din București, perioadă când a publicat mai multe lucrări de specialitate. În anul 1956 Adunarea Națională Bisericească, îl alege arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, în locul marelui predecesor trecut la Domnul, Nicolae Bălan. În scurta trecere prin Sibiu a înființat revista teologică „Mitropolia Ardealului” în 1956. În anul 1957 este ales mitropolit al Moldovei, pe scaunul care a stat odinioară Dosoftei, Veniamin Costache, Varlaam. Este ales pentru patru ani în Marea Adunare Națională, în circumscripția Hârlău. Ca mitropolit al Moldovei au fost restaurate multe mănăstiri și biserici, monumente istorice, Centrul mitropolitan și Catedrala. S-au construit clădiri noi la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț, iar cele vechi au fost modernizate. A condus câteva delegații ortodoxe române în vizitele făcute în: Anglia, Danemarca, India, Elveția, Grecia, Germania și alte multe țări. A publicat numeroase articole, pastorale, dări de seamă, în revista „Mitropolia Moldovei”; a edidat și alte lucrări printre care „Psaltirea în versuri a lui Dosoftei ediție critică”, monografia „Catedrala Mitropolitană din Iași”, „Mănăstirea Cetățuia”, broșuri-albume și cărți de rugăciune.

La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, find în acest scaun până la moarte în anul 1986. Ca patriarh a condus câteva delegații sinodale care au vizitat multe țări ale lumii. A acordat o atenție deosebită activității editoriale, a inițiat marea colecție intitulată „Părinți și scriitori bisericești” proiectată în 90 de volume, precum și colecția „Arta creștină în România” în 6 volume. S-a tipărit o nouă ediție sinodală a Sfintei Scripturi, o nouă ediție a Noului Testament, manuale pentru școlile teologice, teze de doctorat și cărți de cult. A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericești, mănăstirilor, bisericilor, caselor parohiale concomitent cu multe construcții din temelie. A fost recompensat cu multiple distincții, diplome, premii, titluri pentru întreaga activitate de ierarh al Bisericii Ortodoxe Române.

***

2. „DIN CAUZA FAPTULUI CĂ NU ÎL VEZI, DUMNEZEU ESTE PRETUTINDENI PESTE TOT".

Yasunarii Kawabata (1899-1972),

a fost un prozator japonez, fiu de medic, a cărui operă, scrisă într-un stil plin de lirism şi subtilitate i-a adus PREMIUL NOBEL pentru LITERATURĂ în anul 1968. A fost primul japonez şi al treilea asiatic (după Rabindranath Tagore şi Şemuel Iosef Agnon), care a câştigat acest premiu. A fost reporter  în Osaka şi Tokio. Al doilea război mondial a avut o mare influenţă asupra sa, egalată poate de moartea celor dragi din copilărie,  iar la încheierea lui a declarat că de atunci înainte nu va putea scrie decât elegii. S-a sinucis în anul 1972, otrăvindu-se cu gaz, dar unele ipoteze susţin că totul a fost o greşeală la deconectarea robinetului de gaz.

***

3. „DOAMNE”, / îndepărtează de la mine / Dihania duhurilor rele, / Spaima și turma de umbre, / Și sloboade tăria cerului / Peste faptele mele. // Când sunt îndepărtat și lovit, / Călcat în picioare de jivine / Și lovit de mânia dușmanului, /  DOAMNE, / îndepărtează de la mine mânia”.

Petre Jichici,

poet, „Agora Literară” - Publicația Ligii Scriitorilor din România

P.S. De unde vine omul şi unde merge? Această întrebare a lui Pascal arată clar stăpânirea grijii. S-ar părea că Domnul a auzit această întrebare şi a dat un răspuns minunat de precis: „Eu vin de la Tatăl Meu şi mă duc la Tatăl Meu.”  (Ioan 16, 28).

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul