PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

Sfântul, Prietenul și Norodul

1. „Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt. Să cinstească fiecare pe tatăl său şi pe mama sa şi zilele Mele de odihnă să le păziţi, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Să nu alergaţi la idoli şi dumnezei turnaţi să nu vă faceţi, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. De veţi aduce Domnului jertfă de izbăvire, să o aduceţi de bună voie. Să nu furaţi, să nu spuneţi minciuni şi să nu înşele nimeni pe aproapele său. Să nu vă juraţi strâmb pe numele Meu şi să nu pângăriţi numele Dumnezeului vostru. Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău şi asupra vieţii aproapelui tău să nu te ridici. Să mustri pe aproapele tău păcătos, ca să nu porţi păcatele lui” (Cartea III-a lui Moise „Leviticul”-cap. 19).

Moise – (în ebraică MOSHE, citit MOŞE),

este socotit de tradiţia iudaică, iar pe urmele ei  şi de cea creştină, un profet şi etnarh, conducătorul triburilor israelite ieşind din Egipt, în jurul anului 1250 î.Hr. El este cunoscut la evrei ca Moşe Rabenu („MOISE ÎNVĂŢĂTORUL NOSTRU”) şi este după tradiţia lor religioasă, cel care a primit LEGEA  DIVINĂ (TORA) pe Muntele Sinai şi fondatorul religiei evreilor-iudaismul. De aceea, această religie e uneori numită şi MOZAISM, după Moise. Potrivit cu naraţiunea Vechiului Testament (Pentateuh),  a fost cel mai de seamă din profeţii evreilor. Data tradiţională a naşterii şi a morţii sale în calendarul evreiesc este 7 Adar. MOISE este considerat un profet din cei mai însemnaţi şi de alte religii monoteiste -precum creştinismul şi islamul. Samarinenii îl consideră drept unicul profet. Tradiţia evreiască îi atribuie lui Moise scrierea primelor cinci cărţi ale Bibliei ebraice, cărţi cunoscute sub numele ebraic TORA, sau sub echivalentul grecesc PENTATEUH. Dintre personajele Bibliei ebraice MOISE este singurul pe care evreii îl numesc OMUL LUI DUMNEZEU. Pentru credincioşi, MOISE este cel mai blând om născut vreodată şi ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană.

***

2. „VREM SĂ FIM PRIETENII TUTUROR NAȚIUNILOR, FĂRĂ EXCEPȚIE, DAR ÎN TREBURILE NOASTRE NU PRIMIM CA STĂPÂN DECÂT PE NOI ÎNȘINE”.

                               Nicolae Titulescu (1882-1941),

om politic, eminent diplomat, jurist, profesor și în repetate rânduri  ministru al afacerilor externe, ministru  plenipotențiar, fost președinte al Ligii Națiunilor, membru titular al Academiei Române. A fost nepotul protopopului din Titulești, Nicolae Economu. Nicolae Titulescu a fost pe rând prefect al jud. Dolj, președinte al Curții de Apel din Craiova, deputat în Parlament sub guvernul C. Brătianu. În Paris urmează cursurile Facultății de Drept unde își ia și doctoratul. În această perioadă este inițiat în francmasonerie într-o lojă masonică din Paris. Pe plan extern a depus eforturi deosebite pentru întărirea colaborării internaționale, a unei păci mondiale. Este îndepărtat de regele Carol al II-lea datorită viziunilor sale politice și pleacă în Elveția și Franța unde scrie despre necesitatea unei păci mondiale- dar, și de pericolul unui război. Analiza gândirii sale diplomatice a fost următoarea: „Întreaga politică externă pe care am urmat... n-a avut decât acest țel: nu de a pregăti războiul, ci de a pregăti o rețea de alianțe de așa fel încât războiul să devină imposibil”.

***

3. „PE TINE TOT NORODUL PĂRINTE TE NUMEŞTE

    DE-ALE TALE GRAIURI CHITUL PĂTRUNS SE ÎMBLÂNZEŞTE

  ŞI-APOI ÎŞI ÎNDOIEŞTE PE CEL DE FIARĂ PIEPT

CĂCI ADEVĂR ÎNVAŢĂ CUVÂNTUL TĂU CEL DREPT".

Paulin de Nole (353-431),

poet și preot latin, contemporan cu Fericitul Augustin și Martin de Tours, care l-a încurajat în vocația sa religioasă. A fost episcop de Nole de la 409 până la moartea sa. El a făcut parte dintr-o familie de aristocrați din Bordeaux; în consens cu soția sa, el părăsește lumea și se dedică monahismului, unde s-a ocupat printre altele și cu adaptarea tradiției poetică păgână la orizonturile creștine. În acest proces a fost inspirat de prietenul său contemporan „Prudence”. S-au păstrat 35 de poezii, foarte elegante, cele mai multe dintre ele cu hexametre degetului. Printre acestea se numără „laudele” anuale, și două propemptice (poezii care doresc o excursie bună). Se păstrează de asemenea, un set de 49 de scrisori de formă foarte ornamentală, care mărturisesc evlavia și sensibilitatea personală, precum și gustul literar al timpului. Episcopul Paulin de Nola, bogatul care și-a schimbat bogăția pentru sărăcia voluntară..., a adresat această rugăciune lui Dumnezeu: „Doamne, nu mă lăsa să mă torturez pentru aur, pentru bani; căci unde este tot binele meu, știi asta!”

***

P.S. „Adevărat zic vouă: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”  (Matei 18, 3).

„1001 CUGETĂRI” vol. XII,

Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul