Un fost preşedinte a
fost reţinut de poliţie. De remarcat că nu de DNA. Dar nu acesta este motivul
pentru care presa din întreaga lume nu a explodat la ştirea că Nicolas Sarkozy
a fost reţinut. Pur şi simplu pentru că
este vorba despre un fost preşedinte al
unei ţări care nu-şi face un titlu de glorie din lupta anti-corupţie.
Nicolas Sarkozy, fostul preşedinte al Franţei, a fost un personaj
pitoresc.
Asemeni unui Berlusconi, de aceeaşi factură cu un Traian
Băsescu, cu ieşiri necontrolate, cu un mod de manifestare deloc diplomatic,
preşedintele francez şi-a pus amprenta pe o perioadă istorică dificilă.
A luat decizii importante pentru că lumea era în schimbare.
Şi ca mulţi dintre liderii lumii a fost şi corupt.
Nu ştim cum vor rămâne în istorie aceşti oameni de stat,
figuri colerice, cu o viaţă controversată, însă perioada lor s-a caracterizat printr-o schimbare
fundamentală în politica internaţională.
Cel ce şi-a clădit campania electorală, în anii 2006-2007,
pe promisiunea că va stopa corupţia şi nepotismul printr-o politică morală
ireproşabilă a ajuns să fie acuzat de corupţie.
Acuzat că şi-a finanţat campania electorală cu bani de la
dictatorul libian Muammar Gaddafi, el este cel ce a bombardat Libia în 2011.
Dar iată că Justiţia franceză nu se lasă înşelată de aparenţe. Merge pe fapte
şi îl reţine pe fostul preşedinte pentru 48 de ore. Fără cătuşe, totuşi.
Episodul prin care trece fostul preşedinte pare foarte
familiar. România a trecut prin acelaşi gen de experienţă. Nu la nivel de
preşedinte. Un fost premier, Adrian Năstase, a fost închis pentru corupţie.
Sumele vehiculate au fost mari, însă în
cazul lui Năstase s-au dovedit doar prejudicii minore.
România a urmat modelul francez doar pe jumătate. În Franţa
preşedintele are puteri mai mari decât în România. Are şi mai multe
responsabilităţi executive. Cu toate acestea, fostul preşedinte Traian Băsescu
a fost un politician puternic şi foarte influent. Cu atât mai mult mandatele
lui au lăsat o moştenire controversată. Abaterile de la democraţie ies abia
acum la iveală. Nu la fel s-a întâmplat după mandatul lui Sarkozy. Orice ar fi
făcut ca preşedintele, ca ministru de interne, nu a afectat sistemul
democratic, şi mai cu seamă Justiţia.
După Băsescu s-a instalat haosul. El însuşi vorbea despre un
stat de tip mafiot. Fostul preşedinte nu încetează să critice persoanele care
i-au fost cei mai apropiaţi colaboratori.
Paradoxal este că Băsescu era considerat un preşedinte
autoritar, dar zi de zi ies la iveală fapte care demonstrează că de fapt
scăpase lucrurile de sub control. În timpul mandatelor sale s-au întărit
serviciile secrete astfel încât SRI a devenit o instituţie care dicta mersul
lucrurilor, de la politică la justiţie. Să fi fost Băsescu un preşedinte de
paie? George Maior se pare să fi condus România din umbră. Nu este cazul
Franţei.
România, după
Băsescu, are de dezlegat o serie de iţe atât de încurcate încât întreaga
societate stă pe un butoi de pulbere. Cu toate acestea Sarkozy este reţinut,
iar Băsescu dă în continare sentinţe. Diferenţa de tratament este uriaşă. Se
pare că doar ne-am imaginat că România a adoptat sistemul francez. În realitate
ne-am creat un sistem original care pe măsură ce încercăm să-l perfecţionăm
este tot mai distructiv. În Franţa, justiţia luptă împotriva corupţiei, cazul
Sarkozy fiind edificator, în vreme ce în România corupţia luptă împotriva
justiţiei.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu