Tristețe
mi-au rămas în sita privirii
cu pleoapele strânse durut
bătucite palme mângâind
buza ulcelei de lut…
de pe-o verandă de casă
cu oameni trudiți la
un loc
parcă văd neamul meu oropsit
cel făr’ de noroc…
picată-n coate salcia bătrână
prinde puteri de la țărâna
udă
lăsați durerii spațiu de răsuflu –
măcar de nu se vede, să se-audă… –
ne prinde disperarea cu arcanul
ce straniu paște-un
cal jigărit
lâng-o zidărie veche
și ce urât înjură
curcanul!
ne păzește, Doamne,
de ispite
de proști cu mințile-odihnite
că vin pale de vânt încărcate
cu ciori răzvrătite!
Baden / Decembrie / 2017
Preluare https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2018/04/02/tristete/#more-30726
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu