1.„Lumina
este o predică fără cuvinte, este o lucrare fără zgomot, este o jertfă și o
luptă în tăcere.Mărturisirea Evangheliei prin viu grai, sau cu condeiul, este
totdeauna, nu numai lumină, ci și sunet. De cele mai multe ori e mai mult sunet
decât lumină. De aceea lucrarea aceasta
atrage o parte de merit și asupra
aceluia prin care ea se răspândește, păgubind astfel pe Hristos căruia I se
cuvine orice laudă și mulțumire.”
Traian Dorz-„Împreună
lucrători cu Dumnezeu”
2.„Cea
mai mare minune este aici, că se află un corp, o planetă plină de viață care
este Pământul. Acesta este înzestrat cu ființe omenești care mă copleșesc cu
darurile pe care le au. Cel mai de preț
dar pe care omul l-a primit de la
Creatorul tuturor este sufletul, sufletul nemuritor, prin care această ființă-omul-este moștenitor
al vieții veșnice”.
„Reflecții-III”-(Din
caietele Arhiepiscopului JUSTINIAN al Maramureșului și Sătmarului)
3.„Dumnezeu
”a făcut totul din partea Sa pentru om, până și Jertfa Sa supremă de pe Cruce,
dovedește că omul are valoare deosebită, are un preț imens, necrezut de mare.
Omul are dimensiunile intenției divine; centrul și sinteza creațiunii Sale;
lumea văzută îmbinată cu lumea nevăzută. Iată de ce suntem datori a viețui potrivit acestei intenții divine; adică să
trăim deodată, și ca persoane văzute, și ca persoane nevăzute. Când omul trăiește
în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când, dacă renunță la
dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre
obiecte, nu mai poartă un nume, ci poartă un număr.”
Ilie
Bucur-„Flori alese din grădina părintelui Arsenie Boca”-volumul II.
P.S.
Dacă lumina care este în noi nu este de la noi, ea trebuie să-L arate pe
Acela care ne-a dăruit-o. Cel mai mic ciob de sticlă, sau cel mai ascuns bob de
rouă peste care strălucește soarele, îl arată pe soare. După puterea lui de
cuprindere, ciobul de sticlă sau bobul de rouă arată în întregime soarele care
îi dă strălucirea sa. Te minunezi adesea de strălucirea și frumusețea sa , pe
care o are un biet ciob de sticlă, lucind din vreun loc unde a fost aruncat,
când iată că din el luminează fața soarelui. Sau un mic strop de rouă dintre niște
spini, când o rază de soare s-a oprit o clipă asupra sa.
Așa
suntem și noi. Nu suntem decât niște biete și trecătoare cioburi aruncate în
această existență. Dar când raza soarelui Hristos se oprește o clipă asupra
noastră, ce minunat putem noi face să vadă lumea o parte din El în mijlocul lor. Nu suntem
adesea decât niște mici stropi de rouă între spinii atâtor dureri ale acestei
existențe de o clipă. Dar când o rază din harul lui Hristos pătrunde în inima
noastră, fața noastră devine strălucitoare; și oamenii, văzând această lumină,
preamăresc pe Dumnezeu. Fă ca toată lumina Ta să se proiecteze spre Hristos, de
la care ai primit-o! Slăvește cu toată puterea pe Dumnezeu care ți-a dat-o!
„1001
CUGETĂRI” VOL.XII
Prof.
Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș
Preot
Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu