Căutând prin Arhiva Românilor din America fapte, întâmplări,
oameni cu biografii interesante, am nimerit peste un eveniment de luat în
seamă. Din mai multe puncte de vedere. Credeam că las acasă, în Europa, animozităţile
unor lideri maghiari, dar ele s-au ţinut după mine. De ce fugi, în spate duci!
Repet cu o spusă a lui Ilie Lazăr: N-avem nimic împotriva neamului unguresc,
dimpotrivă, când se iveşte ocazia îl tratăm omeneşte. Dar nişte neastâmpăraţi
aduc peste ocean obsesiile de acasă.
Iată povestea pe scurt. În 2013, vara, Ungaria a fost
invitată de onoare la Festivalul “Smithsonian Folklife”, care se ţine pe Mall
National din Washington. Deviza manifestării vecinilor noştri a fost:
“Patrimoniul maghiar – rădăcini pentru renaştere”. În 1999, aici a fost
invitată de onoare şi România. Scopul general declarat al programelor din
cadrul Festivalului este de a prezenta publicului american patrimoniul cultural
al ţării invitate. Ceea ce a făcut România. Ceea ce a vrut să facă şi Ungaria.
Aşa scria presa. Pregătirile pentru acest program au durat doi ani, conform
celor spuse de organizatori, pentru care s-au cheltuit mai bine de un milion de
dolari, sumă alocată de guvernul de la Budapesta.
Numai că vecinii noştri, în loc să-şi savureze audienţa de
care s-au bucurat, iar au băgat băţul prin gard. Transilvania a fost menţionată
în mod constant doar în context etnic maghiar pe timpul spectacolelor de pe
scenă. Numele satelor şi regiunilor din Transilvania, parte a României
suverane, au fost prezentate după denumirea lor maghiară, creând impresia că
Transilvania ar fi parte a Ungariei de astăzi. Hărţile prezentate la Washington
au fost extrem de similare cu hărţile separatiste care circulă pe la noi.
Dansuri, cântece şi port românesc au fost prezentate pe
scenă fără a le preciza provenienţa. Până şi celebra melodie românească
“Ciocârlia” a fost prezentată ca făcând parte din folclorul maghiar. A fost
nevoie de o intervenţie autorizată a organizatorilor pentru restabilirea
adevărului. Nu l-au consultat pe Bela Bartock! Apoi, a fost ridicat pe
acoperişul clădirii steagul mişcării separatiste din Transilvania. Din nou au
intervenit organizatorii. După un spectacol pe scena Danubiu, trei artişti
maghiari au certat o doamnă în vârstă, cetăţean american, care purta o brăţară
în culorile naţionale ale României. Unuia care avea steagul României i s-a
spus: “În timp ce fluturi acel steag, Transilvania aparţine Ungariei”.
Acest incident a fost filmat în întregime. Şi alte asemenea
năzbâtii, care nu pot fi trecute cu vederea, s-au întâmplat, în 2013. Atunci a
fost adresată o scrisoare deschisă către Smithsonian Institute, în cadrul
scandalului antiromânesc, semnată de oameni de cultură, universitari, istorici
şi jurnalişti din ţară şi ai diasporei româneşti. S-a pus la dispoziţie o
echipă de experţi în istorie şi etnografie, pentru a analiza programul
Festivalului. Ştiu că s-a tăcut. Faptul că o reuşită prezenţă culturală, pe scena
Danubiu, a fost umbrită de promovarea unei agende separatiste nu poate decât să
ne indigneze.
Toate acestea s-au întâmplat într-o mare capitală a lumii.
S-a cerut să se admită explicaţii de către experţi şi membri ai Consiliului
director, deoarece a fost atinsă suveranitatea României. Nu am ştire de aceste
explicaţii. Să nu uităm că ungurii, după Conferinţa de Pace, şi-au dat seama de
importanţa propagandei în occident. Rezultatele acţiunilor ungureşti, în opinia
publică mondială şi în cercurile politice occidentale, inclusiv în America,
deşi nu sunt la înălţimea aşteptărilor Budapestei, sunt considerabile şi pot
deveni periculoase. Pe acest fond, a apărut şi harta utopică a lui Orban şi
alte hârâieli în zonă. Nu-mi face plăcere să scriu despre tristeţe, dar nici să
tac nu pot atunci când este vorba de suveranitatea României. Deocamdată,
Ciocârlia cântă în Carpaţi.
Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul
Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu