E D I T O R I A L

Aventurismul politic din perioada postdecembristă

            Cei 28 de ani de postdecembrism s-au vădit a fi un indiscutabil dezastru pentru grosul românilor aduși la sapă de lemn și o gură de rai pentru ciocoimea ieșită din uterul amatorismului politic. Doar astfel avem explicația apocalipsei moral-spirituale, economice și sociale de la noi,  țară complet dată peste cap și fără șanse reale de redresare într-un timp cât de cât rezonabil. De parcă o explicație sau, mă rog, un set de explicații iscusite ne-ar putea face să uităm de mineriadele și baroniada ilesciană, de neizbânzile Convenției Democratice și inconsistența  politicii emilconstantinesciene, de scandalurile și hăhăielile băsesciene dintr-un deceniu complet ratat (la sfârșitul celor două mandate, Traian Băsescu a recunoscut cu cinism că lungul și penibilul lui meci cu sistemul a fost nul!), precum și de prezentul tăvălug al scumpirilor și inflației, care – susțin cele mai cu moț căpățâni din coaliția pesedisto-aldistă – s-ar datora fie unei conspirații internaționale, fie protocoalelor încheiate între Direcția Națională Anticorupție (DNA) și Serviciile noastre secrete, fie antisemitismului instituțional (sic!) practicat de liderul liberal Ludovic Orban prin plângerea penală făcută împotriva tandemului Dăncilă – Dragnea, după sfidătoarea și neinspirata vizită întreprinsă pe furiș de aceștia în Israel.

            Să le luăm pe rând:

            1)Conspirație internațională împotriva unei coaliții neperformantă până la ridicol, respectiv împotriva unei țări fără economie, cercetare fundamentală și secrete militare? Să fim serioși! În cele aproape trei decenii de postdecembrism, noi n-am stârnit interesul străinilor, îndeosebi al vesticilor, prin nicio realizare notabilă în plan ideal și/sau material, ci prin cu totul altceva: fabuloasa inconștiență cu care autoritățile mătrășesc (din incompetență, servilism sau ticăloșie) inteligența și resursele naturale ale acestei țări, corupția concretizată în impostura academică și hoțiile cu ștaif ministerial, scandaluri politice ca la ușa cortului, atacuri la baionetă împotriva Justiției, pe scurt, gama diversificată de probleme mioritice, prin care ne-am asigurat o jalnică faimă în Uniunea Europeană și dincolo de ea.

            2)Întrucât lupta împotriva corupției la nivel înalt este o importantă problemă de siguranță națională, mult dezbătutele și hulitele protocale dintre DNA și Serviciile secrete nu puteau fi încheiate pe șestache între capii celor două părți, vasăzică fără știrea și încuviințarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) de la acea vreme. Or, nu numai că șeful DNA nu face parte din această structură ultragalonată (din CSAT fac parte următorii: șeful statului în calitate de  președinte al Consiliului, premierul cu calitatea de vicepreședinte, ministrul Apărării Naționale, ministrul Internelor, ministrul Afacerilor Externe, ministrul Justiției, ministrul Economiei, ministrul Finanțelor Publice, directorul Serviciului Român de Informații, directorul Serviciului de Informații Externe, șeful Statului Major al Apărării, consilierul prezidențial pe probleme de securitate națională), dar trebuie reținut că toate hotărârile sunt luate de acest for cu unanimitate de voturi!

            Astfel stând lucrurile în această preadelicată chestiune, mă îndoiesc că directorii celor două structuri informaționale au demarat aventura protocoalelor fără unda verde venită dinspre CSAT, care undă verde are miraculoasa putere să-i exonereze de orice vină pe toți cei implicați, inclusiv pe enigmaticul Florian Coldea. Că doar asta este menirea deciziilor colective (guvernamentale, parlamentare, consilierești) – membrii tuturor acestor instituții centrale și din teritoriu să poată fi judecați doar de istorie, oricât de nocive ar fi ele (deciziile și instituțiile) pentru neam și țară!

            Și încă ceva revelator-năucitor vizavi de politrucii postdecembriști: Traian Băsescu și Călin Popescu-Tăriceanu susțin cu înverșunare că nici usturoi n-au mâncat și, deci, nici gura nu le miroase, cu toate că la vremea înjghebării protocoalelor, primul era președintele țării și al CSAT-ului, iar cel de-al doilea era premier și vicepreședinte al respectivului Consiliu...

            Dar, adaug eu, dincolo de metodele întrebuințate pentru strângerea probelor  (nițel neortodoxe la nivel teoretic și individual, întru totul justificate la nivel național), faptele există. Prin urmare, ăsta fiind fondul problemei (nu-i numai corupție la nivel înalt, ci și corupți dovediți!), nu putem să nu fim de acord cu Machiavelli că „Scopul scuză mijloacele”...

            3)Dacă vizita în Israel a Vioricăi Dăncilă și a „tătucului” Dragnea era cușeră, adică fără ca cei doi să fi uzurpat atribuțiile președintelui, se subînțelege că nu exista nici plângerea penală a cetățeanului Ludovic Orban. La urma urmei, o atare plângere putea fi făcută de orice cetățean cu niscaiva discernământ, nu neaparat de liderul celui mai răsărit partid din anemica noastră dreaptă, gest care a dat naștere la nenumărate speculații privind tentativa prezidențialo-opoziționistă de răsturnare a „performantului” Guvern Dăncilă.

            Care sunt posibilele urmări ale demersului orbanian? Potrivit Constituției (evident, pe baza unor probe indubitabile), președintele României are posibilitatea să-l suspende pe premier, dar neputând să-l demită, nu se rezolvă nimic, ci – dimpotrivă – doar se prelungește și adâncește criza politică. Iată de ce, în actualul marasm economico-social, nu pot să cred că opoziția penelisto-useristă ține morțiș să-și taie crenguța politică de sub picioare prin joaca de-a guvernarea. Oricum sărmana Viorica nu are zile multe ca premieriță a gafelor și contraperformanțelor, mazilirea ei fiind la mâna acelora care acuma o susțin pe rupte din considerente politrucianiste, nicidecum din simpatie sau respect.

            Sighetu Marmației,                                                            George  PETROVAI

                24 mai 2018