Parchetul lui Kovesi nu da doi bani pe confidentialitatea client–avocat. Iar dovada ca DNA a ascultat avocatii in mod ilegal se regaseste intr-o sentinta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, unde se dezvaluie modul in care parchetul anticoruptie pur si simplu a calcat in picioare Codul de procedura penala in ceea ce priveste relatia dintre client si avocat. Mai exact, in sentinta prin care ICCJ a dispus achitarea fostului deputat Constantin Adascalitei si a altor cinci inculpati, in dosarul in care fusesera trimisi in judecata de DNApentru pretinse fapte de efectuare de operatiuni financiare, ca acte de comert, incompatibile cu functia, si folosirea cu rea-credinta a bunurilor sau a creditului de care se bucura societatea.
Inalta Curte a dispus achitarea fostului deputat si a celorlalti cinci inculpati, in baza art. 16 alin. lit. b) teza I Cod procedura penala – “fapta nu este prevazuta de legea penala“, insa sentinta instantei supreme contine o constatare exploziva. Si anume ca parchetul condus de Laura Kovesi a interceptat convorbirile pe care fostul deputat le-a avut cu avocatul sau. In acest mod, DNA a calcat pur si simplu in picioare Codul de procedura penala, care interzice in mod clar interceptarea discutiilor dintre client si avocat, dar si o decizie CEDO care a stabilit ca o asemenea situatie echivaleaza cu incalcarea dreptului la viata privata.
Stenogramele interceptarilor dintre Constantin Adascalitei si avocatul sau nu au fost incluse in rechizitoriu, dar au fost atasate la dosarul de urmarire penala, probabil pentru a se incerca in acest mod influentarea instantei. Oricum, situatia este extrem de grava, in conditiile in care DNA avea obligatia de a distruge interceptarile. O spune cat se poate de clar art. 139 alin. 4 din Codul de procedura penala: “Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori inculpatul pe care acesta il apara, probele obtinute nu pot fi folosite in cadrul niciunui proces penal, urmand a fi distruse, de indata, de catre procuror”.
Pe de alta parte, trebuie precizat ca acelasi art. 139 alin. (4) din Codul de procedura penala stabileste caraportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decat daca exista date ca avocatul savarseste ori pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2) al aceluiasi articol.
Iar art. 139 alin. (2) prevede ca: “Supravegherea tehnica se poate dispune in cazul infractiunilor contra securitatii naţionale prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spalare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plata electronica, contra patrimoniului, de santaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de coruptie si al infracţiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infractiunilor care se savarsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicatii electronice ori in cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare”.
De asemenea, prin interceptarea discutiilor dintre Constantin Adascalitei si avocatul sau, si atasarea lor la dosar, DNA nu a incalcat doar Codul de procedura penala si decizia CEDO amintita mai sus, dar si Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, care interzice interceptarea convorbirilor telefonice sau a corespondentei a avocatului cu clientul sau.
In cele din urma, Inalta Curte a dispus excluderea interceptarilor telefonice dintre Constantin Adascalitei si avocatul. Ramane de vazut daca UNBR va avea reactie dupa ce chiar Inalta Curte a facut dovada ca DNA asculta ilegal avocatii in relatia cu clientii lor.
In final trebuie precizat ca dosarul in care parchetul condus de Laura Kovesi (foto centru) a interceptat ilegal discutiile dintre Constantin Adascalitei si avocatul sau a fost realizat “cu sprijin de specialitate al SRI”, deci in perioada de glorie a “Binomului”.
Iata fragmentul din sentinta Inaltei Curti in care se confirma ca DNA a interceptat discutiile dintre fostul deputat Adascalitei si avocatul sau (vezi facsimil):
“Cu privire la cererea de excludere a probelor rezultand din interceptarea convorbirilor dintre inculpatul A. (….) si aparatorul sau, avocatul C. (vol. IX, filele nr. 20 – 22, dosar de urmarire penala), Inalta Curte o apreciaza ca fiind intemeiata – cu amendamentul ca proba astfel obtinuta nu este mentionata in actul de sesizare, in sustinerea acuzatiilor formulate in cauza – , pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
In conformitate cu dispozitiile art. 139 alin. (4) din Codul de procedura penala, raportul dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decat daca exista date ca avocatul savarseste ori pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2) al aceluiasi articol. Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul ori inculpatul pe care acesta il apara, probele obtinute nu pot fi folosite in cadrul niciunui proces penal, urmand a fi distruse, de indata, de catre procuror.
In consecinta, se constata ca, art. 139 alin. (4) din Codul de procedura penala prevede o categorie de raporturi care nu pot forma obiectul supravegherii tehnice, si anume, raporturile dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta. Obiectul protectiei oferite de lege il constituie relatiile dintre avocat si client, legea oferind protectie secretului profesional. Potrivit art. 11 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat (republicata in Monitorul Oficial nr. 98 din 07 februarie 2011), ‘avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata’, iar art. 35 din aceeasi lege intareste protectia secretului profesional, interzicand interceptarea convorbirilor telefonice sau a corespondentei profesionale a aparatorului partii.
Aceasta protectie deriva din faptul ca simpla posibilitate ca discutiile telefonice dintre avocat si clientul sau sa fie interceptate – astfel cum, de altfel, a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Iordachi si altii contra Republicii Moldova (hotararea din 10 februarie 2009) – constituie o incalcare a dreptului la viata privata”.
Aceasta protectie deriva din faptul ca simpla posibilitate ca discutiile telefonice dintre avocat si clientul sau sa fie interceptate – astfel cum, de altfel, a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Iordachi si altii contra Republicii Moldova (hotararea din 10 februarie 2009) – constituie o incalcare a dreptului la viata privata”.
Autor: Bogdan Galca
AUTOR: BOGDAN GÂLCĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu