,,FIDEM QUI PERDIDIT NIHIL ULTRA PERDERE POTEST” –
,,CINE ȘI-A PIERDUT ÎNCREDEREA, NU MAI ARE CE PIERDE!”
Scris-am ... scris ...
Scris-am gând din gândul meu,
Gândind că n-oi face rău.
Gândurile mi le-am scris
Și-ntr-o carte, apoi, le-am pus.
Scris-am gând în zi și-n noapte,
Gândind c-or fi puse-n carte,
Uitându-mă-n sus spre stele,
Scris-am păsurile mele.
Gând frumos și gând curat,
Aici în carte-așezat,
Tare frumos te-aș ruga,
Dacă poți ori de-i putea,
Pe-atuncea când eu n-oi fi,
Tu sigur vei dăinui,
Să le spui celor ce sunt,
Despre mine și-al meu gând.
Să le spui, te rog, și lor,
Să-l citească, doar de vor,
Gândul bun, că-i gând curat
Și aicea l-am lăsat.
Mulțumescu-ți dumitale,
Cititor oprit din cale.
Mulțumescu-ți, ție, oricum,
Cititor oprit din drum.
Iată, praf că s-a depus,
Pe-acest modest manuscris,
Gândul meu, sincer, curat,
Pe care-aici l-am lăsat.
Înapoi eu nu mai vin,
Că e drumul plin cu spini.
Orice ai avea și-ai face,
Înapoi nu m-oi întoarce.
Scris-am, vreme c-am avut,
N-am lăsat timpul pierdut,
Scris-am gândul bun, curat
Și aici l-am așezat.
Voi pleca-ntr-o zi și eu,
Fără să îmi pară rău,
Că am lăsat în urma mea,
Am lăsat și eu ceva.
Vor rămâne și vor fi,
Cartea cât va dăinui.
Vor dăinui și vor spune,
C-am fost trăitor în lume.
În lume-am fost călător
Și pe-aicea trecător,
Dar mi-am dorit în urma mea,
Să îmi rămână ceva.
Mi-am dorit și-am scris ușor,
Poezii, critici, folclor
Și interviuri am dat,
Toate aici le-am lăsat.
Și-ți spun cu sinceritate,
Că n-a fost o greutate,
Dimpotrivă, ușor am scris,
Pe hârtie parcă-n vis.
Am scris cărți de poezie,
Le-am lăsat doar pe hârtie.
Am intrat foarte ușor
Și-n datină, și-n folclor.
Manuscris, needitat,
Patru-aicea am lăsat
Și doar Domnul sfânt a ști,
Când ele s-or tipări.
Simt însă, eu, simt ceva,
Că mai pot, c-aș mai putea,
Să mai scriu chiar, aș mai scrie,
Încă, vreo trei cărți de poezie.
Scris-am, scris, și tot aș scrie,
(Parc-aș fi de meserie!)
Sunt modest, scriu pe hârtie,
Interviuri, poezie.
N-am vrut să fiu de ocară,
Între cei ce mă-nconjoară
Și-am scris tot cu inima,
Așa cum mi-a dictat ea!
Lucrul mi-a fost lăudat,
Uneori chiar premiat,
Alteori dur criticat,
Fapt care m-a-ncurajat
Și-nainte m-a purtat.
Recompense de-am primit,
Zic eu – că s-a nimerit!
Nu că aș fi cel mai bun,
Nu mă rabd ca să nu spun.
Dar din cărțile editate,
Câteva mi-au fost premiate,
Specialiștii au decis,
Eu crezând că e doar vis.
Scris-am gând din gândul meu,
Gândind că nu a fi rău,
Gândurile mi le-am scris
Și-ntr-o carte, apoi, le-am pus!
EPILOG:
Iată, vremea a trecut,
Eu, odihnă n-am avut,
Mă trezeam noaptea din vis
Și mă apucam de scris.
Dacă nu făceam așa,
Ce citeai, azi, dumneata?
Scris-am .... scris ...
Vezi .... nu e vis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu