Biblioteca din Alexandria şi Notre-Dame

        de Gheorghe Pârja

Istoria, de aproape un mileniu, a Franţei a luat foc! Mult aş fi dorit să nu-mi încarc biografia cu această tragedie franceză. Eu asociez dezastrul de la Notre-Dame cu arderea Bibliotecii din Alexandria. Cea mai mare tragedie a lumii antice. O jumătate de milion de documente din Asiria, Persia, Egipt, India au fost distruse. Euclid şi Arhimede, dar nu numai ei, şi-au legat numele de cel al faimoasei Biblioteci. Care era considerat loc sacru la fel ca templul religios. Distrugerea ei a fost catalogată ca ziua în care istoria şi-a pierdut memoria. Asupra datei în care s-a întâmplat incendiul mai sunt nelămuriri. Cel mai des amintit rămâne anul 270 d.Hr. Despre motivul catastrofei s-au scris câteva rafturi de cărţi. A fost convocat la vinovăţie inclusiv împăratul Iulius Cezar, dar şi califul Omar. Concluzia contemporanilor: motivul catastrofei a rămas necunoscut! Au mai fost şi alte enigme prin vreme.

Unora li s-a estompat aureola. Ziua de 15 aprilie 2019 va rămâne pentru francezi, pentru europeni, pentru civilizaţia universală, o zi neagră. Catedrala Notre-Dame a fost în flăcări. Un edificiu măreţ, care a traversat aproape un mileniu de istorie creştină. Construcţia a început în anul 1163 şi a durat aproape două veacuri. A avut parte de glorie, dar şi de umilinţe. În timpul iacobinilor a devenit Templu al Raţiunii şi loc de lectură şi dezbatere a operelor iluministe. A fost victima Revoluţiei Franceze. Când a fost închisă, naţionalizată, profanată, jefuită sistematic, scoasă la vânzare pentru materiale de construcţii, iar galeria regilor de pe faţadă a fost decapitată de loviturile de ciocan. Catedrala a fost transformată într-o magazie de alimente şi depozit de vinuri.

A fost salvată de Napoleon I, unde s-a încoronat împărat, prilej cu care a redevenit catolică. Un alt salvator al Catedralei este scriitorul Victor Hugo, prin capodopera sa Notre-Dame de Paris (1831), care a iniţiat mişcarea ce a atras atenţia că edificiul este în pericol de a fi abandonat. Scriitorul s-a dovedit a fi un arhitect al scrisului, iar romanul o carte salvatoare. Catedrala a fost restaurată, reintrând în graţiile parizienilor. Clopotarul Quasimodo era la datorie. Şi acum a venit focul. Şi a mistuit o parte din milenarul edificiu. Mulţi dintre noi am văzut cutremurătoarele imagini. Turla catedralei s-a prăbuşit. Partea superioară s-a făcut cenuşă. Totuşi, s-au salvat câteva relicve de preţ pentru creştinătate: coroana de spini, o bucată din lemnul Sfînt, un fragment din biciul cu care a fost lovit Iisus în Vinerea Mare, un cui de la crucificare.

Preşedintele Franţei a promis că cel mai iubit monument al Franţei va fi restaurat în cinci ani. Au venit oferte financiare din multe părţi ale lumii. Inclusiv bogaţii Franţei. Numai că întârzierea reparaţiilor s-a datorat tocmai lipsei de bani de la statul francez. A trebuit să vină tragedia ca să înduioşeze inimile celor cu averi. S-au deplâns, în primul rând, încasările de la miile de vizitatori şi apoi măreţia creştină a Catedralei. Deci, banii şi apoi rugăciunea. S-a mai spus că francezii l-au uitat pe Dumnezeu. Dar l-au uitat şi alţii.

Că s-a pus foc democraţiei franceze. De remarcat că vestele galbene nu au fost marcate de tragedie. Sâmbătă au devastat, din nou, Parisul. Restaurarea a devenit un câmp de bătălie vechi şi modern. Se intenţionează îngroparea memoriei Franţei. Se pregăteşte rescrierea istoriei sub pretextul adaptării la cerinţele zilei. S-au auzit voci care au spus că ideea de reconstrucţie identică ar fi naivă, catedrala trebuie să fie expresia a ceea ce suntem astăzi. Notre-Dame este ameninţată de riscul de a fi confiscată de secolul nostru. Deocamdată, nu este un proiect limpede. În istorie s-a dovedit că nenorocirea poate deveni semnul unei renaşteri.

Suntem în Săptămâna Patimilor. Credem în Sfânta Împlinire. Mi-am adus aminte de cuvintele monseniorului Ghika: „Numai Dumnezeu poate face ceva cu lacrimile omeneşti fără să le profaneze”. Deocamdată nu s-a stabilit cauza precisă a tragediei. Ca la Biblioteca din Alexandria.