Președintele
Zelenski a primit un mandat reprezentativ din partea unei uriașe majorități
a Ucrainei care dorește schimbarea
sistemului, iar puterea acestuia este legitimitată prin nivelul ridicat de susținere și
coeziunea internă care a generat acest larg suport popular. Pe de altă
parte,președintele Zelenski a primit un
mandat imperativ din partea a 73% din electorii de ieri, care vor schimbări
rapide și radicale, o trans-figurare
paradigmatică a țării.
În momentul de față,
pare greu de devoalat profilul viitorului președinte
al Ucrainei, deși, printr-un proiect
analitic de monitorizare mass-media a campaniei sale, unic în România prin
amplitudine și impact, efectuat în
ultimele luni de Asociația „Casa Mării
Negre / Black Sea House" ("Ucraina – oglinzi electorale"), un
posibil profil politic al lui Volodimi Zelenski s-a conturat deja.
Acesta se afișează,
prioritar, ca un candidat pro-european cosmopolit, versat și versatil, cu replici din culise pentru
orice rol (gestionează o retorică pro-UE și
PRO-NATO – cu nuanțe ce pot fi toxice /
desfășurarea unui referendum privind
aderarea la NATO; se pronunță pentru
continuarea cursului pro-european și
pro-atlantic al Ucrainei, dar deopotrivă și
pentru re-startarea dialogului cu Rusia, în prezența prietenilor internaționali
ai Ucrainei, cu modificarea/extinderea formatului actual de negociere a situației din Donbass etc).
În plan extern, Zelenski vorbește
despre o Ucraină care să nu fie "sora mai mică a Rusiei" și nici o „țară
europeană coruptă". În plan intern, acesta mizează pe schimbarea
sistemului, pe acțiuni radicale de
combatere a corupției, pe redefinirea
democrației interne (prin introducerea
conceptului de "democrație
populară"), pe schimbarea din temelii a sistemului, prioritar prin
promovarea de figuri publice noi și
imune la corupție, prin eradicarea
corupției în instituțiile de stat și
publice etc.Din toamnă, acesta ar putea avea în Rada Supremă și o majoritate parlamentară, care se va
construi în jurul formațiunii sale
politice, "Servitorul poporului / Sluga narodov" (aflată în momentul
de față pe primul loc în sondaje). Cu
două nuanțe: este important pentru
viitorul președinte al Ucrainei să nu își erodeze rapid imaginea până atunci prin
gesturi imprudente; este posibilă și
organizarea de alegeri parlamentare anticipate, pe fondul unor posibile evoluții rapide ale vieții politice interne din Ucraina.
Profilul său politic, conturat sumar mai sus, exprimat
plenar prin ambiguitate și
impredictibilitate, se produce într-un context geopolitic exploziv. În acest
context, este posibil ca alegerea sa în funcția
de președinte să genereze cutremure
geopolitice în regiune în următorii ani.
Este de așteptat ca
mandatul noului lider ucrainean să genereze procese geopolitice de amplitudine,
simultan cu reconfigurarea, chiar resetarea sistemului de putere de la Kiev.
În plan intern, agenda politică a lui Zelenski se anunță a fi una reformistă și radicală, cu accente pe care societatea
ucraineană nu le va fi cunoscut până în prezent. Zelenski promite un fel de
colaps al sistemului politic nășit de
Kucima, care se va fi perpetuat, în modalități
și forme sinonime, de la acesta la
Iuscenko, de la Iuscenko la Ianukovici, de la Ianukovici la Poroșenko. Alegerea lui Zelenski poate reprezenta
sfârșitul sistemului politic
reprezentat de galeria de șefi de stat
ai Ucrainei în ultimul sfert de veac (1994-2019), de la Kucima la Poroșenko: un sistem prioritar corupt,
clientelar, pro-rusesc pe fond și
pro-european în formă, fără elite pro-europene coerente, cu nuclee naționaliste și
autohtoniste tolerate în ecuația
puterii, cu un mixaj de poziționare
externă unic în lume (zonă-tampon între lumi și
civilizații, anexă geopolitică a
Moscovei și – simultan – parte a
Europei geografice și mentale, mixt
cultural și identitar etc.) și cu neputințe
organice de a-și clarifica ambiguitățile ontologice, atât în exterior (de aici
valsul geopolitic între Moscova și
Bruxelles), cât și în interior.
În interior, în pofida mandatului imperativ al electorilor
săi, orice așteptare de tip
paradigmatic ar fi supralicitată: alegerea lui Zelenski nu va schimba radical
sistemul de putere ucrainean, ci va crea oportunități de redefinire a acestuia (prima de acest gen în ultimele trei
decenii). În timp ce (foarte probabil) se vor adopta măsuri de transparentizare
a purității actului de decizie și totodată apunității penale împotriva clanurilor politico-financiare care s-au
folosit de războiul din Crimeea și
Donbass pentru a secătui resursele țării,
este de așteptat, simultan, ca
mecanismele de coagulare a noilor elite politico-financiare și a capacității
acestora de a exploata în interes personal și
colectiv resursele naționale să se
pervertească, să se rafineze, să își
creeze noi eroi și noi epici.
Agenda de așteptări
care l-a propulsat pe Zelenski în fruntea piramidei decizionale depășește
capacitatea unui președinte în sens
clasic – chiar și în condițiile actuale și
viitoare ale sistemului politic de la Kiev; imaginea acestuia se va deteriora
rapid, iar dezamăgirile populației vor
fi pe măsura așteptărilor
pre-electorale.
Dacă Zelenski va ști
să gestioneze eficient prima perioadă a mandatului său (iunie – octombrie
2019), este posibil să amâne erodarea imaginii sale până după alegerile
parlamentare(planificate a avea loc în octombrie 2019), caz în care va reuși să își
consolideze puterea prin obținerea unei
majorități parlamentare, care – foarte probabil
– se va crea în jurul formațiunii sale
politice, "Servitorul Poporului" / „Sluga Narodov" (această
formațiune politică, de dată recentă,
esteun partid de lider, a cărui explozie este legată strict de ascensiunea
liderului său, Volodimir Zelenski).
Deja ales, Zelenski
riscă erodări rapide de imagine și sprijin.
Consultarea populară extinsă, pe care o are Zelenski în
vedere prin recursul periodic la referendum, reprezintă o utopie absolută în
condițiile actualului sistem politic
ucrainean. Mecanismul referendumului nu funcționează,
practic, în Ucraina, iar consultarea periodică a populației prin referendum este o amăgire care se va autodemasca
rapid. Este extrem de probabil ca una dintre inițiativele
legislative prioritare ale noului președinte
să fie cea repetat promisă (proiect legislativ privind introducerea unei
"democrații populare" în
Ucraina), însă este greu de crezut că actuala majoritate din Radă, pro-Poroșenko, va tolera pasiv eforturile lui
Zelenski de a-și subordona în plan
politic Rada.
În perioada
următoare, viitoarele bătălii politice se vor da (în siajul scrutinului
prezidențial) în Rada Supremă.
Cel mai probabil, războiul dintre viitorul președinte și
majoritatea pro-Poroșenko din Radă va
genera alegeri parlamentare anticipate, mai ales în situația în care noul președinte nu va avea majoritatea necesară susținerii unui nou premier, iar actualul
cabinet de miniștri va reprezenta o
piatră de moară pentru ambițiile lui
Zelenski. Populația Ucrainei vrea
reforme rapid, vrea rapid noi figuri ale scenei politice, vrea schimbări
imediate, nu mai vrea explicații științifice
despre limite constituționale.
Noutatea paradigmatică va surveni, cu siguranță, în plan extern. Zelenski va aduce noutăți relevante în gestionarea negocierilor
privind războiul din Donbass: reluarea dialogului și a relației bilaterale
cu Rusia în plan politic, modificarea formatului de negociere și/prin extinderea acestuia (transformarea
formatului actual, cu obiectivul tactic de consolidare a sprijinului internațional al Ucrainei). Cu siguranță, negocierile privind războiul din Donbass
vor cunoaște evoluții spectaculoase față de înghețul fără
viziune din ultimii ani. Care va fi prețul
intern pe care îl va plăti Zelenski prin aceste evoluții? Va antagoniza electoratul dur/naționalist? Va genera un război intern în locul unuia cu Moscova?
Va plăti electoral pentru soluții de
pace care nu vor conveni marii majorități
a populației țării?
O pace în Donbass va depinde de capacitatea comună și simultană a Moscovei și Kievului de a-și oferi reciproc concesii, de a-și
negocia și concilia interesele.
Procesul de pace va fi unul lung și
dificil, cu puncte critice, acuze, sabotaje și
șantaje, însă este obligatoriu pentru
regiune. Este de preferat un proces complicat și
dur de negociere în locul unei transnistrizări a conflictului din Donbass. Aș îndrăzni să cred că Moscova este dispusă la
negocieri privind Donbassul și la soluții de compromis, însă în formate care să-i
asigure în continuare controlul și
influența asupra "lumii ruse"
care trăiește compact în tot vestul său
turbulent (Ucraina, R. Moldova etc.).
Este foarte posibil să îl vedem pe Zelenski în pelerinaje
frecvente la Moscova, în căutare de soluții,
precum o fac acum personaje politice episodice, chiar figurante, precum Dodon și socialiștii
domniei-sale. Vladimir Vladimirovici exercită un miraj de necontestat pentru o
parte a elitei politice din țări foste
satelitare, precum Ucraina și R.
Moldova și nu este deloc exclus ca, în
spatele unei retorici anti-rusești,
vehiculate parazitar de către Zelenski în ultimele luni, să se afle unlider
zonal al unui nou fan-club putinist.
Ne putem imagina lesne ce capital de explozie are acest
scenariu, într-o țară aflată în stare
de război cu Rusia (țară numită
stat-agresor în toate culoarele puterii administrative de la Kiev), cu mii de
victime într-un război recent, cu tulburări ideologice frecvente, cu formațiuni ultranaționaliste
și paramilitare implicate în
structurile puterii, cu pusee anti-rusești
care minează din temelii orice proiect de pace etc. Pacea externă va implica,
în orice scenariu, explozii ale riscului unui război intern.
O a doua noutate o va reprezenta negocierea parcursului
european și euroatlantic al Ucrainei.Cu
siguranță, Zelenski va modifica actuala
stare de fapt (pasivitate reciprocă, concubinaj de conveniență) în relația
Kievului cu Bruxellesul. Bruxellesul nu va mai auzi la Kiev narative de obediență absolută. Viitoarele etape de apropiere de
Europa vor fi negociate în plan extern cu Uniunea și în plan intern cu "poporul", care va fi consultat
mai des la diferitele praguri de decizie. În mod paradoxal, este posibil ca
negocierea pragmatică a relației cu
Bruxellesul să aducă mai multe reforme structurale în Ucraina decât
angajamentele retorice fără substanță
ale autorităților ucrainene și, prin efect, să accelereze parcursul
european real al Ucrainei (care a fost atrofiat, în ultimii ani, prin ample
mecanisme discursive de seducție ale
Kievului).
Întregul mandat al noului președinte
va sta sub semnul imprevizibilității.
Este cert că în momentul de față noul
președinte nu are fotografia exactă a
nevoilor și soluțiilor pentru Ucraina. La fel de cert este riscul ca această
fotografie să fie devoalată în laboratoarele Kremlinului sau în cercurile
oligarhice periferice ostracizate în ultimii ani de regimul lui Poroșenko. Pentru o perioadă de câteva luni, noul
președinte riscă să fie, fără să vrea,
o marionetă a Kremlinului sau a cercurilor oligarhice interne. Echipa politică
pe care a anunțat-o public cu doar
câteva zile în urmă nu are anvergura unei elite de experți și nici resursele și capacitatea de a reseta rapid întregul
sistem, iar Rusia are batalioane de agenți
de influență în Ucraina apți să se infiltreze în osatura noii puteri.
Pentru comunitatea românească din Ucraina, candidatul
preferat pare a fi fost, potrivit prognozelor anterioare, Volodimir Zelenski
(cu un scor în zonele electorale ale comunității
românești peste media națională), întrucât Petro Poroșenko a fost perceput prioritar în mediile
acestei comunități ca fiind unul din
vectorii politicii de limitare a drepturilor minorității etnice românești din
această țară. Comunitatea românească
are față de Zelenski aceleași așteptări
pe care, în trecutul deloc îndepărtat, le va fi manifestat față de Ianukovici – promisiunea unui echilibru
între obligațiile constituționale și
drepturile minorității de a-și conserva identitatea națională, culturală, lingvistică etc.
Aceste așteptări vor
revigora percepția unei enclave românești pro-ruse în vestul Ucrainei, percepție care funcționează
în mod similar și pentru comunitatea
maghiară din Transcarpatia. Pe de altă parte, suportul popular al lui Zelenski
pe întreg teritoriul Ucrainei (mai puțin
regiunea Lvov) poate estompa, pe o perioadă scurtă de timp, efectele acestei
percepții.
x x x
Relativ recent, un profesor de istorie din Londra, Orlando
Figes, propunea analiza simbolică a culturii ruse cu metafora "dansului
Natașei" – un dans țărănesc, o sinteză între componenta europeană
și cea populară a acestei culturi.
Expresia paradigmatică actuală a politicii ucrainene o
reprezintă Volodimir Zelenski. În campania electorală, acesta a
"jucat" toate dansurile posibile, de la huțulcă la hopak, de la verhovinka la kazaciok, de la periniță la berezneankă. Recuzita, discursul,
mimica au împrumutat, ecumenic, cele mai variate forme, pentru a răspunde unui
spectru larg de dorințe și așteptări.
De astăzi încolo, Zelenski va "dansa" pe o singură
muzică. Un singur lucru va mai conta în noua ecuație
paradigmatică de la estul României – cine va scrie partiturile acesteia.
Romanian Global News
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu