Modelul Ucraina

                                                de Dumitru Păcuraru

Un model pozitiv sau negativ? Pornită din Ucraina, nu ştim dacă România a avut sau nu o „revoluţie portocalie”. Ne amintim doar că după victoria la prezidenţiale Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu şi-au ridicat mâinile îmbrăcaţi în veste portocalii. Şi mai ştim că bucuria victoriei nu a durat mult. PDL a rămas la portocaliu, în timp ce PNL a revenit la galben-albastrul lui de azi. Sub faldurile căruia a intrat şi PDL, însă fără Traian Băsescu.

Pare o jignire să comparăm situaţia României şi a Ucrainei.

Noi suntem în NATO şi UE în vreme ce Ucraina încearcă să scape de hegemonia Rusiei. Avem, însă teme comune. Ca de pildă lupta împotriva corupţiei. Pariind pe această temă un actor de comedie a câştigat alegerile prezidenţiale din Ucraina. Cu un scor care frizează absurditatea. Volodimir Zelenski a obţinut 73% din voturi în faţa preşedintelui în funcţie, un politician experimentat, beneficiind şi de susţinerea Moscovei.

Dat fiind acest scor se pune întrebarea: cum se face că Rusia este acuzată că s-a implicat în alegerile din Statele Unite şi se zice că ar fi determinat victoria lui Trump, dar nu a putut împiedica înfrângerea candidatului pro-rus, Petro Poroşenko? Va cădea odată pentru totdeauna mitul plenipotenţei Rusiei?

Victoria unui novice într-ale politicii se datorează temei abordate de candidatul ieşit ca o ciupercă după ploaie. Lumea a ajuns să creadă că izvorul tuturor relelor este corupţia. Dat fiind faptul că şi în România nu există practic un alt subiect care să exercite asupra populaţiei o vrajă asemănătoare, se poate deduce că viitoarele alegeri din România vor fi câştigate de cei care pariază pe corupţie şi lupta anti-corupţie.

Aminteam mai sus de vestele portocalii cu care erau îmbrăcaţi Băsescu şi Tăriceanu. Ultimul chiar în aceste zile a fost achitat într-un proces de corupţie, care a durat vreo şase ani.

Va conta achitarea lui în reaşezarea personajelor pe scena politică? Tăriceanu şi-a anunţat intenţia de a candida la prezidenţiale, dar tema corupţiei este confiscată de Klaus Iohannis şi de partidele care îl susţin.

Prezidenţialele sunt, totuşi, departe. În această perioadă au loc alegeri pentru Parlamentul European. S-ar putea spune că Ucraina nefiind în UE nu poate fi luată ca model. Totuşi, date fiind preocupările comune ale populaţiei din cele două ţări se poate presupune că victoria va fi de partea opoziţiei.

Un ultim sondaj realizat la nivelul Capitalei oferă date semnificative privind opţiunile de vot stânga/dreapta. Primul lucru care sare în ochi este relativa egalitate dintre cele două tabere. Procentele PSD, 27%, adunate cu procentele ALDE, 17%, plus procentele Pro România, 7%, conduc la un total de 51%. Partidele din zona dreptei, USR-PLUS, 21%, PNL, 19%, PMP, 6%, adună  la un loc 46% din voturi.  Sondajul este realizat în Bucureşti, votul din capitală în general influenţând votul din ţară.

Scorul procentelor, 51 la 46, este o dovadă că tema corupţiei nu influenţează în mod decisiv opţiunile populaţiei în cazul alegerilor europarlamentare? Prezidenţialele sunt altceva. O altă surpriză de proporţii este urcarea alianţei USR-PLUS pe locul doi, înaintea PNL. Dacă lucrurile stau la fel în toată ţara, ne putem aştepta ca alianţa de pe locul doi să aibă pretenţia de a avea un candidat propriu. În acest caz şansele lui Klaus Iohannis scad semnificativ. Salvarea lui constă în desemnarea unui candidat comun PNL-USR-PLUS.

Aceasta este, de fapt, lecţia care ne-o oferă alegerile prezidenţiale din Ucraina.

Ar mai fi ceva: în cazul alegerii unui preşedinte din rândul dreptei la prezidenţialele din 2019, în urma alegerilor parlamentare din 2020 se prefigurează o majoritate parlamentară  PSD-ALDE- Pro România.