Cineva care îşi spune psiholog – ce nobilă meserie prin care
îţi poţi justifica şi hrăni frustrările personale! – forţa comparaţii între
pelerinajul de la Cuvioasa Parascheva şi cîteva evenimente civice şi mondene
paralele, la care nu au participat destui concetăţeni, nici măcar Preşedintele
ţării. „O bulină neagră“, zice dînsul, posedat de certitudine. O autoare
adolescentină de balade „virale“ îşi exprimă dezgustul faţă de ceea ce se
petrece la Iaşi, aducînd citate biblice bine ţintite. Un atac profesionist, cum
ar veni.
Un fost preot, autor al unei cărţi cu titlu halucinant,
produce dovada că, într-adevăr, nu prea avea ce căuta în tagmă. Fostul slujitor
al altarului lui Hristos, la temelia căruia sînt Sfinte Moaşte (sic!), se
declară oripilat de priveliştea „cadavrelor ciopîrţite“ şi, pentru a nu mai fi
niciun dubiu despre incultura lui, decretează că, în România de azi, „moaştele
sînt venerate cum n-a văzut tot Evul Mediu“. În fine, un sociolog mimează
îngrijorarea şi se întreabă ce face Biserica în faţa căderii libere în
sondajele ataşate, de fapt, atacurilor.
Aş remarca, comparativ, că nu am citit în ultimele decenii
nimic similar despre pelerinajele la marile sanctuare catolice de la noi. Nu
pentru că ar fi ceva de criticat, dar dacă tot eşti pornit, de ce nu mergi pînă
ca capăt? Cacica, Maria Radna, Şumuleu-Ciuc, pentru a nu pomeni decît pe cele
mai cunoscute, sînt, la rîndul lor, spaţii de coagulare a comunităţii de
credinţă care se manifestă inclusiv cultural, etnic, nu doar spiritual, dacă
aşa ceva ar fi posibil într-o religie întrupată la propriu, în timp şi spaţiu
deopotrivă.
Una peste alta, problema moaştelor se dovedeşte un turnesol
foarte precis al afectului antiortodox. Mă uimeşte lipsa de onestitate a unor
comentatori ortodocşi sau non-ortodocşi, ba unii deloc muzicali în domeniul
religiozităţii, gata să calomnieze, să incite la ură. La aproape trei decenii
de la căderea dictaturii ateismului, asemenea stridenţe nu fac altceva decît să
ilustreze fragilitatea libertăţii, să arate cum, în postcomunism, îţi poţi
permite, paradoxal, să te declari democrat şi să acţionezi totalitar.
Radu PREDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu