ZODIE DE REZERVĂ PENTRU TOŢI - VASILE DAN MARCHIŞ

 De această dată drumul meu în plan literar

se intersectează cu un melc

Nu ştiu dacă acesta merge,vine,

ori s-a oprit să mă întrebe

că unde mă grăbesc...

Aleg să-i răspund în surdină:

"Mă grăbesc să scriu o poezie !"

Prin mişcarea coarnelor sale ca un micro satelit,

deduc van că probabil vrea să-mi spună:

"Prin această grabă vrei să scrii versuri cu picioarele

sau cu mâinile......?

Mă opresc puţin fără să am timp de comunicare cu acesta,

şi scriu ceva ...

şi scriu un poem mai lung decât lungimea melcului...

Eu scriu el merge...

Îl întreb:

Unde te grăbeşti...

Dă din cap de parcă îmi spune:

"Mă deplasez astfel ca să-ţi pot citi poezia

de la un capăt la altul..."

Eu continuu să scriu de parcă

implor melcul să se facă mai încolo

pe partea goală a paginii unde n-am apucat a scrie...

Scriu după cum merge melcul....

Acesta se întoarce de parcă vrea să mă abordeze astfel:

"Ce faci nu mai scrii?"

Îl "fugăresc" astfel

Mişcă-te mai repede să am unde scrie...

Melcul dădea din cap cu gesturi dezaprobatoare de parcă

dorea să-mi spună:

Poezia nu se scrie prin mişcare

ci prin răbdare...

Fie îi spun eu ...

Şi scriu după cum merge melcul care

acum se mişcă ceva,ceva mai repede...

Într-un sfârşit melcul se întoarce de parcă vrea să-mi spună:

"De această dată m-ai întrecut,

nu mă refer la mişcare

ci la răbdare...!"

P.S. Din volumul în pregătire (al şaptelea) "ZODII DE REZERVĂ PENTRU TOŢI”