După modificarea
Constituţiei de către PSD, începând cu alegerile din 2004 mandatul
preşedintelui a fost prelungit cu un an. Astfel toţi, de la primari la
consilieri şi parlamentari, sunt aleşi pentru un mandat de patru ani, iar
preşedintele este ales pentru un mandat de cinci ani.
Modificarea era operată pentru a fi în beneficiul lui Adrian
Năstase. Nu a fost pentru cine s-a pregătit.
PSD nu a câştigat niciodată alegerile prezidenţiale, în
schimb a câştigat câteva serii de alegeri parlamentare.
Parte a Executivului, preşedinţii de mandat de cinci ani,
Băsescu şi Iohannis, s-au văzut obligaţi să coabiteze cu guverne de culori
politice diferite.
Luni, odată cu învestirea guvernului PNL, s-a ajuns de unde
s-a plecat în urmă cu 20 de ani, la un preşedinte provenind din partidul care
este la guvernare.
Procesul de armonizare politică nu a fost uşor. A fost
nevoie de o deturnare a campaniei electorale prezidenţiale. Guvernul PSD a
căzut în urma unei moţiuni de cenzură, dar partidele care au votat pentru
demiterea guvernului Dăncilă nu au consecvenţe şi nu au reuşit decât după
aproape o lună de zile să se adune pentru învestirea unui nou guvern.
În decursul celor 26 de zile s-au făcut tot felul de jocuri
politice, pe de o parte în zona fostei opoziţii, pe de altă parte în zona
viitoarei opoziţii.
S-ar putea spune că România a avut din 10 octombrie până în
4 noiembrie numai partide de opoziţie. PNL spunea despre guvernul demis că este
ilegitim, iar PSD acuza PNL că vrea să intre la guvernare în mod ilegitim
întrucât nu avea majoritate parlamentară.
Cuvântul de ordine a devenit „trădare”. Toată lumea vorbea
despre trădare. Victor Ponta era acuzat de PSD că a trădat partidul care l-a
făcut prim ministru de două ori prin racolarea parlamentarilor social-democraţi
şi votarea moţiunii de cenzură. Opoziţia l-a acuzat de trădare pentru că după
ce a votat pentru căderea guvernului a refuzat să voteze, cum era logic, pentru
învestirea altui guvern. În sfârşit, Ponta însuşi îi acuză de trădare pe cei
şapte parlamentari de la Pro România care au votat guvernul Orban, deşi în
forurile de conducere ale partidului se luase decizia de a nu vota instalarea
unui guvern de centru-dreapta.
Acestea nu sunt singurele trasee ale trădării. Viorica
Dăncilă se consideră mai degrabă trădată decât demisă.
Pierzând frâiele guvernării, pierde autoritatea conferită de
funcţie. Întrebarea este dacă există posibilitatea să nu intre în turul doi. Cu
şase zile înaintea datei alegerilor prezidenţiale ea intră în cursa pentru
Cotroceni ca lideră a principalului partid de guvernare.
Perioada 4-10 noiembrie 2019 este pentru unii săptămâna
patimilor, pentru alţii a jubilaţiilor. Mutre de înmormântare într-o parte,
zâmbete largi cu gura până la urechi în altă parte.
Duminică vine dezlegarea. Până atunci se face predarea-primirea
ştafetei de guvernare. Pleacă 24 de miniştri şi se instalează în locul lor 16.
Se desfiinţează, prin comasare, opt ministere. Deci se poate vorbi despre o
schimbare radicală.
Atenţia opiniei publice este şi în această săptămână
distribuită între ce va face guvernul Orban şi campania electorală. Cu cine se
va confrunta Klaus Iohannis în turul doi? Cu cât ar putea câştiga dacă intră în
turul doi cu Viorica Dăncilă? Dacă intră cu Dan Barna sau cu Mircea Diaconu ce
consecinţe politice vor fi în funcţionarea noului guvern, a majorităţii
parlamentare?
Sunt întrebări legitime care produc îngrijorări în ambele
tabere. Pierderea alegerilor prezidenţiale de candidatul Viorica Dăncilă la un
scor uriaş va provoca o adevărată rebeliune în PSD. Se prea poate că, în toiul
bătăliei pentru putere, visul lui Victor Ponta de a veni ca un salvator al
stângii se va spulbera.
USR, după alegerile de duminică, în funcţie de procentul
obţinut de Dan Barna, va afla dacă este în ascensiune sau dacă începe să
decadă.
Un rezultat bun al candidatului Mircea Diaconu le va da
speranţe celor două partide care l-au susţinut că pot merge împreună la
viitoarele alegeri, locale şi parlamentare.
În ceea ce îl priveşte pe Ludovic Orban acesta poate fi pe
deplin satisfăcut. Şi-a văzut visul cu ochii. A ajuns prim ministru şi de aici
înainte i se deschid toate drumurile, fie spre o guvernare scurtă, dar de
succes, fie spre un dezastru total.
Singurul câştigător se profilează a fi Klaus Iohannis. El
intră într-o nouă etapă a carierei sale. Poate deveni preşedintele pe care îl
aşteaptă România de zeci de ani sau poate reintra în hibernare, limitându-se la
bucuriile oferite de accesoriile funcţiei.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu