Preşedintele Iohannis spune prea des “Părerea mea este că…”

 Ar fi, cred, cazul să lăsăm PSD să-şi rezolve problemele şi să ne concentrăm asupra guvernului. Măsurile pe care le ia sau le va lua acum sunt determinante pentru evoluţia ulterioară a PNL şi a partidelor de dreapta, în general.

De asemenea, acum se conturează în mod clar personalitatea preşedintelui Klaus Iohannis în toată splendoarea sa.

Sau, dimpotrivă, acum se va vedea dacă propunerile sale, prezentate în stilul „părerea mea este că…” şi nu ca directive imperioase, vor fi transpuse în practică de către guvern.

Şi nu are puţine păreri. Preşedintele se manifestă ca un personaj care cunoaşte în amănunt şi în profunzime situaţia din ţară. Ştie ce înseamnă pensiile speciale, cunoaşte rolul pe care l-ar putea juca în evoluţia Justiţiei secţia specială pentru magistraţi, este conştient de alegerea primarilor în două tururi şi de desemnarea preşedinţilor de consilii judeţene din rândul consilierilor.

Este la curent şi cu măsurile pe care ar trebui să le ia guvernul pentru a reporni motorul economiei, dar a găsit timp săi răspundă şi lui Dacian Cioloş despre un nou pact pe Educaţie.

În politica externă se conturează în mod clar o apropiere mai pronunţată de Statele Unite decât faţă de UE. Aici mai are de lucrat. Totuşi, Europa este mai aproape decât SUA.

Are şi păreri politice controversate. De pildă afirmă că Paul Stănescu a lămurit-o pe Viorica Dăncilă să candideze la preşedinţie. Secretarul general al PSD spune că, dimpotrivă, aproape a convins-o pe Dăncilă să nu candideze la preşedinţie. De aici s-ar putea trage concluzia că preşedintele ar face bine să lase problemele partidelor în seama partidelor.

S-ar părea că în această perioadă se produce un echilibru pe scena politică. PSD este preocupat în mod real de refacere, iar PNL îşi caută un loc potrivit pentru o colaborare strânsă, fără scandaluri, cu partidele care susţin guvernul.

Totuşi, preşedintele Iohannis spune prea des „Părerea mea este că…” din moment ce toată lumea crede că în fapt el conduce guvernul.

Este adevărat că nu bate cu pumnul în masă. Este adevărat că nu ştim cum se comportă în discuţiile personale cu Ludovic Orban, cu miniştrii şi cu liderii PNL. Nu cunoaştem nici relaţiile personale cu USR şi PLUS. Nu ştim în ce măsură negociază cu UDMR şi grupul Minorităţilor. Nu ştim dacă are întâlniri secrete cu Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu, lideri ai partidelor care, teoretic, susţin guvernul.

De asemenea, nu ştim dacă are întâlniri cu oameni de afaceri, cu reprezentanţii transnaţionalelor.

Mai puţin preocupat pare preşedintele de cultură, de problemele oamenilor de cultură, scriitori, artişti, jurnalişti, actori, istorici etc. De altfel, niciun preşedinte nu şi-a asumat rolul de susţinător suprem al culturii. Prea puţine evenimente s-au desfăşurat „sub înaltul patronaj al preşedintelui României’. Nu este însă prea târziu. Când restul problemelor vor fi rezolvate, sau ca şi rezolvate, preşedintele va avea timp să se aplece şi spre cultura naţională profundă, trecută şi actuală.

După obţinerea celui de-al doilea mandat, şi ultimul, vedem un altfel de preşedinte? S-a schimbat Klaus Iohannis odată cu schimbarea guvernului, cu căderea guvernului PSD şi instalarea guvernului PNL?

Este prea devreme să ne pronunţăm. Vedem doar semnele unei schimbări, ale unei schimbări în bine. Deocamdată nu bate cu pumnul în masă, se limitează doar să sugereze, să spună oarecum distant „Părerea mea este că…”

Dar cine ştie ce ne rezervă viitorul?!

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informatia zilei de Maramureș