Şcolarizare, politizare, polemizare

 

de Dumitru Păcuraru

 Învăţământ online contra învăţământ tradiţional. De ce nu pot fi armonizate?  “Dacă e să înveţi, înveţi şi din prima şi din ultima bancă, şi la şcoală şi online”. Nu am citat din discursul vreunui academician sau al unui foarte deştept politician sau om de cultură.

Am citat o elevă din clasa a treia. Ar rezulta din acest citat că în privinţa învăţatului cel mai bine ştiu copiii ce trebuie să facă. În mod firesc ar urma să ştie cadrele didactice, însă  aici este de discutat în ce măsură sunt absolut toţi profesorii, toţi învăţătorii conştienţi de instruirea elevilor.

Nu toţi sunt ca domnul Trandafir. Unora le-a convenit să stea acasă câteva luni de zile şi să primească salariile. Este un aspect care ne conduce în zona polemizării.

Şcolarizarea în condiţii de pandemie este mai simplă decât lasă să se înţeleagă nesfârşitele discuţii în contradictoriu. Politicienii, cum era de aşteptat, au reuşit să politizeze şi criza de pandemie, aşa cum fac în cazul tuturor crizelor.

S-a purtat şi încă se poartă o aprinsă dezbatere pe tema învăţământului tradiţional şi învăţământului online.

Una dintre cele mai simple şi tranşante poziţii a exprimat-o Daniel David. La ţară, spune rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, se poate face cu predilecţie învăţământ tradiţional, iar în zona urbană trebuie îmbinat cursurile online cu cele tradiţionale.

Se face atâta caz despre satele cu toalete în curte, răsfirate printre munţi şi dealuri, unde nu pătrunde nici internetul. Fiind comunităţi închise, evident cu şcoli înconjurate de verdeaţă, este de domeniul evidenţei că se impune ţinerea cursurilor în stil tradiţional. Mai mult, la numărul foarte mic de elevi, învăţătorul poate merge din curte în curte să-şi instruiască elevii, aşa cum am auzit despre un cadru didactic din ţara moţilor.

Dar fără politizare, fără continuarea obsesivă a discuţiilor în contradictoriu însăşi pandemia nu ar avea farmecul ei politic.

Învăţământ online contra învăţământ tradiţional. De ce nu pot fi armonizate? Pentru că şi unul şi celălalt conduc în final tot la educaţie. Indubitabil, rezolvarea celei mai importante probleme pe care o pune criza de pandemie este procesul de şcolarizare.

Fiind o problemă atât de importantă, primul cuvânt ar trebui să-l aibă specialiştii. În domeniul sanitar, specialiştii sunt uşor de recunoscut. Sunt medicii, infecţioniştii, savanţii în microbiologie etc. Cine sunt specialiştii în domeniul educaţiei?  Evident, cadrele didactice. În vacarmul general despre începerea anului şcolar, în mod bizar, vocea lor s-a făcut cel mai puţin auzită. Ministrul Educaţiei, deşi este cel mai avizat purtător de cuvânt al cadrelor didactice, din cauza vocii subţiri, şi când spune lucruri interesante, nu se fac auzite, nu se bagă în seamă.

Să ne aducem aminte de vocea baritonală, sigură pe sine, a fostului ministru Andrei Marga. Desigur, nu se pune problema să ne reamintim de Bramburica, ministra Educaţiei propusă în mai multe rânduri de PSD.

Ce ar face doamna  Ecaterina Andronescu să fie în locul doamnei Monica Anisie? Indiferent de culoarea guvernului în chestiunea educaţiei, a desfăşurării anului şcolar trebuie luate aceleaşi măsuri. Se poate politiza orice, însă politizarea învăţământului, mai ales în aceste condiţii speciale, este o crimă.

L-am văzut pe fostul premier Tăriceanu anunţând că nu-şi trimite copilul la şcoală. Poate alege să nu şi-l trimită, dar să o ţină pentru el.  Politicienii pot alege să-şi trimită copiii la şcolile din străinătate. Îşi pot permite din punct de vedere financiar. Este însă impardonabil să se folosească de o situaţie gravă în deşarta speranţă că vor acumula capital electoral şi din pandemie.

 Prima zi de şcoală din anul pandemiei va intra în istorie la fel ca prima zi a unui război mondial.  Cu menţiunea că în primul război mondial s-a mers la luptă cântând, în timp ce acum se merge la şcoală plângând.

Indiferent de măsurile luate de orice guvern, există un risc imens, care nu ţine de culorile politice. Aşa cum esenţa educaţiei şcolare nu ar trebui să depindă de ideologie. Şcolarizare, politizare, polemizare. Ce alegem? Deja se pare că am ales. Politizare şi nesfârşite discuţii contradictorii în detrimentul şcolarizării.