DORINȚĂ ARZĂTOARE

 

 

Dă Doamne-o pandemie de iubire

Iar dorul să mi-l faci de-acum Covid,

Bolească-mi lumea toată în neștire,

Și-n urma ei rămână...genocid.

 

Focar îmi fă în orișice ogradă

Ca doi cu doi să-mi stea carantinați,

În valuri  din neștire toți să-mi șadă

Iubiții și-amanții, o lună izolați.

 

Sechele le rămână viața toată

Un dor nebun la inima slăbită,

Le pune-n ei voință ca să poată

Aprinde-se-n iubire-ntr-o clipită.

 

Nu-mi fă vre-un leac să scape niciodată

Din boala astea nemuri rând la rând,

Veac după veac bolească-mi viața toată

Și nesătui mii-i fă în simț și gând.

                       *

O fi păcat să dai în omenire

O molimă ca asta cum n-a fost?

Încearcă numai Doamne, că-n iubire

E doar...de dulce, niciodat’ de post.

 

24.09.2020

    Mircea Dorin Istrate