Pătrund adânc în mijlocul durerii, în sâmburele ei. Totul întuneric, totul... mărcini. Amară, necruţătoare, de suferințe născătoare mai ești, durere! Și cât mă iubești! Ai ce ai cu mine, dar cu singurătatea ce ai?
Seara desculță-n bulevard stă cu mâinile la spate și
oftează pe durerile mele întinse pe coastă.
Din beciul sufletului scriu și-ți trimit trei vorbe
pe un gând. Ele sunt amăgirea mea dulce. Bucuria ce doare mă-nduplecă să spun
rugăciuni, pe cărbuni.
Să ne privim, sălbatici într-un concert al
singurătății preferind eșecul...
Totu-i durere, totu-i regret, totu-i eșec... până la
urmă, iubito!
Bucuria doare, doare, doare.
Puiu
Răducan
29.10.2022-Băile
Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu