Aș da o dimineață cu brumă pe dinți din toamna ce tocmai mă călărește pe-o floare cu mâneca scurtă și un cântec de cobză.
Mă străpung tristețile, ba curg prin mine șiroaie cu
dureri de șale, umeri, genunchi și alte neamuri perfide.
Speranțele ce m-au urmărit o viață-ntreagă (de pe
celălalt trotuar) s-au înecat la malul surpat în hăul năpraznic ce mă învăluie
perfid.
Nevoile vârstei m-au alungat în lume, în pustiul
celebru, dar acum, pustiul a uitat să mă mai bea. Nici să mă guste nu mai
dorește.
Beau ceaiuri cu promisiuni false, ceaiuri care mă
mint și mă mai țin de balamalele glumelor dureroase, când nimeni nu mă cheamă,
nu mă vrea la masa lui de trandafir bătrân.
Au înflorit țâțânile în ușa casei părintești, pe
cumpăna ciuturii prăbușită-n vremuri multe și-mi cântă învierea până-n zori.
Scârțâie cumpăna, scârțâie poarta, eu și mai și.
Și ce dacă?
Este scârțâitul meu pe care-l ung adesea cu bruma
toamnei. Acum este arămiu scârțâitul.
Și ce dacă, vă este ciudă?
Și ce dacă îndoiesc pelinul cu cenușă ori mătrăgună
proaspăt livrată din beciurile U.E?
Continui să mă adăp din trupurile sfintelor ninsori,
albe odinioară.
Nu mai cred că nemurirea s-a răstignit pe cruce. O
privesc acum mahmur și tulburat, dar adunând ceva ani la cingătoare, am început
să cred că plecarea se apropie, pentru că așa este ea, firea, născută, nu
făcută.
Am lăsat nădejdile deoparte să cuibăresc
tristețile-n bucle de snopi de maci, ca apoi să trăiesc iluzoriu în uscăciune
până când voi fi servit la moarte gratis.
Vântul de la ora stingerii-mi suflă-n ceafă. Tot
încerc să străjuiesc cu frunze arămii de un alt anotimp, alb, latifundiar, dar
rece.
Cu lacrimi atârnate de obrajii uscați de ani mulți,
lungi ca dorul nopții, vâslesc neputincios prin calendarul de aramă.
Singur în poarta nopţii cu pleoapele închise și cu
scârțâit în balamale, îmi trimit iute gândurile în părul salcâmului aplecat din
Sudos-ul copilăriei, în crengile pline de umbră ale dudului din curtea casei
părintești, cel care a asistat la nașterea mea, în trufia câinelui Ursei cu
care mi-am petrecut primii ani din viață, anii de catifea crudă din Țepeștiul
care m-a născut și mă rog Domnului să ne ajute.
Ajută-ne, Doamne!
Puiu
RADUCAN
08102023-B.
Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu