IN MEMORIAM - VASILE MORAR

 

IN MEMORIAM - VASILE MORAR - acrostih

(portret literar)

 

Venit-a și anotimpul plecării spre

Alte veacuri de toamne cu brumă

Scăldate în amintiri neculese și maci.

Iertarea adună lacrimă albastră învelită în

Limpezimea rugăciunii - toate pentru o altă

Eternitate care-și strigă lumina neuitării și nemuririi...

 

Marți - zi în care Ursitoarele ți-au citit plecarea, spre

Orbita apusului cernit - spre asfințitul trecut prin lacrimă

Regrete și iertare - abia acum am înțeles zborul spre

Aroma de lumânare aprinsă ce-și adună refrenul și

Rostul pe cărări de lumină și rugăciune zidită în stele...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

 

Drum lin printre stele și îngeri!

 

 

Vasile Morar – a îmbrăcat Anotimpul Plecării zidit în lacrimi și neuitare

(autor Vasile Bele)

 

 

Ai ales

mijlocul unui octombrie

să îți culeagă smaralde

din șoapte

cuvintele rămân nerostite

în lumină

plânge și bruma netulburată

din urma pașilor tăi

trecuți în rătăciri de stele

rodul cuvintelor nescrise

își va aduna

eternitatea în veacuri și vise

rămase

în pribegia unei

alte priviri tăcute...

 

Vremea plecării

spre alte înălțimi

cernute prin sită

îți este soră-surată

de-acum

zorii rămași

în ceața albastră

își cheamă cerul

să fie temelie

în lumina gândului

și a cuvântului

necules

din clepsidra timpului

rămas în pribegie răstignită.

Tristețea și-a băut

întâiul ceai din lacrimile

luminii

cu miros de gutui

coapte în cuvinte...

 

De azi

asfințitul trezit

își adună

refrenul colindelor

în lumina gândului

din cer iar timpul

va toarce

vânt și nemurire

toamnele la Chelința

vor avea lacrimi

cusute din tăcerea

Poetului.

Rugăciunea zilei din

refrenul glasului de clopot

va răsuna peste

timp și anotimp

visele ne vor trezi

la realitatea tristă

și ne vor scălda

amintirile pierdute în umbră

pentru a le reîntoarce

la șoapta izvorului

din care Poetul

și-a ostoit setea...

 

Azi, la Chelința, Poetul își scrie ultimul vers...

(autor Vasile Bele)

 

In memoriam - Vasile Morar

 

Poetul

și-a scris

cu bătaia inimii oprite

Anotimpul Plecării

în seninul

gândului albastru

spre bolta luminii.

Suferința își adună refrenul

iar vioara coase tăcerile

din flacăra gândului trist

rămas mărturie a unei

treceri prin viață.

Pomii își vor scutura uitarea

în lumină și cuvânt

iar mirul din lacrimile curcubeului

va aduce bucurie

în amintiri nespuse și nesupuse...

 

Poetul

și-a lăsat coala de hârtie

scrisă pentru un alt

răsărit

în veșnicia clipelor zidite

în lumina neuitărilor -

să fie zidire de rugăciune

împletită cu glas de clopot

țesută cu brumele toamnelor

mărturie peste timp și anotimp...

 

Azi,

la Chelința

toamna își cheamă tristețea

să îmbrace haina lacrimilor.

Azi,

la Chelința

Poetul

se închină

și își începe

Marea Călătorie

spre Grădina Raiului.

Azi,

la Chelința

- plânge cuvântul Poetului

și plânge

Poetul cuvintelor...

 

De azi,

la Chelința

pe cărări de rouă sau brumă

prin anotimpuri de toamnă

sau primăveri triste

zidirea în lumină a Poetului

rămâne precum rugăciunea...

 

 

 

DUMNEZEU SĂ ÎL IERTE!

VEȘNICA LUI POMENIRE, DIN NEAM ÎN  NEAM!