Intr-o zi de octombrie a
anului 2023, chiar in Ziua
Internationala a Persoanelor Varstnice m-am hotarat sa merg in Franta la
familia fetei mele cu avionul din Baia Mare de la Aeroportul
International spre Aeroportul Beauvais. Acest avion a avut ceva intarziere, el
venea tot din Beauvais si se intorcea la Baia Mare.
Toate bune si frumoase pana intr-un
anumit moment. Eram obisnuita cu astfel de calatorii ca fiind cele mai sigure
si rapide, asa ca am inceput sa asteptam inregistrarea biletelor si a bagajelor
de mana si cel de cala fiind impreuna cu fiica mea.
Cand merg undeva cu avionul
timpul ma preseaza si se mai incurca articolele ce vor calatori spre «strainezia »
adica cele din bagajul de mana cu cele din bagajul de cala. Cam acest lucru s-a
intamplat si cu lucrurile mele, tot mutandu-le si aranjandu-le s au dus si ele
dintr-o parte in alta incat nu prea mai stiam care pe unde sunt.
Hei rup, hei rup ! gata
bagajele si inainte spre Aeroportul Baia Mare !
In gandul meu :
Ce bine ca exista si-n Baia
Mare un aeroport care era planificat a fiinta de mai multa vreme !
Mai stam vreo jumatate de ora
pana la plecare… dar … cu povestile, trece repede.
Dupa alta jumatate de ora
mergem la controlul biletelor de calatorie, a bagajelor si apoi a buletinelor,
trecem pasajul de detectare a metalelor. Dupa ultimul control sunt oprita si
chemata intr-o camera alaturata spunandu-mi-se de catre o dna. sau dsoara ce
era de serviciu ca e un control aleatoriu si mi se spune cu o mare severitate
sa nu ating bagajul meu.
Apoi mi se scaneaza mainile
sa n-am cumva urme de explozibil, ceva substante interzise etc (in gandul meu : Acum cand sunt atatea
arme de distrugere in masa, ce as putea avea eu ? ma gandeam sa zic ca am
praf de pusca, dar nu era cazul de glume)
Ma conform ordinelor si incep
sa ma simt ca la TV la acele emisiuni unde se arata cum sunt descoperiti in
marile aeroporturi internationale traficantii de droguri, narcotice ascunse pe
fundul geamantanelor sau in stomac, tot felul de situatii din Africa, America
de Sud sau Mexic.
Eu, care nici macar nu stiu
cum arata substantele interzise doar din filme, eram… totusi…. « en gard » …
si cam… speriata. In prima instanta, banuiam ca ceva substante din
medicamentele pe care le transportam ar avea vreo legatura, in gandul meu, nu
era nimic, puteau sa mi le retina, aveam altele in Franta.
Fiica mea ma astepta afara,
iar eu nu stiam cat timp voi sta la « interviu », am aflat ulterior ca am zabovit vreo douazeci de
minute.
Si acum interviul, am pus
obiectul delict pe masa si dna. a deschis fermuarul de la geanta !
Ce sa vezi, chiar deasupra se
ratacise o punguta cu ardei iuti ; erau niste ardei iuti, de aceia
bulgaresti lungi, da si mici, mici foarte iuti crescuti in ghiveci pe care
voiam sa-i pun in borcan pe iarna abia la sosire ca sa avem la condimentarea
unor ciorbe sau sosuri ; adevarul e ca se ratacisera pe acolo !
Ii spun ce am de gand sa fac
cu ele !
Aud : Cum le
puneti ?
Taiate rondele si jumatate
otet de mere, jumatate apa !
Asa le pune si bunica !
S-a mai muiat intre noi « convorbirea »
Ati mai fost oprita la
granita ?
Ma grabesc sa raspund
aducerilor aminte :
Da, pe la granita ungara,
imediat dupa asa zisa revolutie, mi-au oprit palinca, le-am dat-o bucuroasa si
mi-au dat voie sa plec !
In gandul meu : in
momentul acela si mereu stiam ce am voie si ce nu am voie sa duc cu mine in
bagaj : n-am luat nici macar tacamuri de plastic, foarfece, deodorante etc…
dar ma gandeam ca… totusi se strecurase ceva cu substantele din medicamente…
Dar aici ce aveti ?
Ceva mancare, dau s-o scot,
oua fierte, sanviciuri, un mare gogosar ; se uita si nu comenteaza !
Ce
substante ati folosit in ultimul timp pentru corp, maini…. Urmeaza o enumerare
din care nu inteleg mare lucru… cred ca sunt intrebarile standard… Nu prea stiam substantele
care se gasesc in detergent si am recunoscut doar servetelele umede de
desinfectare.
Cat stati in Franta? Cand va
intoarceti?
Doua, trei saptamani, mai putin
de o luna, tot aici la voi voi veni !
Vazand ca nu ma mai intreaba
nimic , intreb eu :
Cunoasteti o fosta eleva de-a
mea frumoasa Madalina S. lucreaza pe aici pe la birouri ?
Nu !
Se scrie in continuu procesul verbal !
Mi-a rasarit in minte ca o
scanteie de lumina filmul romanesc « Nea
Marin, miliardar » care se plimba dintr-o camera de hotel in alta cu
prazul dupa el, praz la care n-ar fi renuntat pentru nimic in lume ! La
fel si eu cu ardeii iuti !
In gandul meu :
Ardeleanul e cu slana, ceapa,
ouale si… prazul ! sau ardeiul iute…
Am cam rarit-o cu
intrebarile, vad ca nu zice nimic de medicamente (aveam si de la doctor reteta)
Zic : Acum, la pensie,
mai sunt si jurnalista, pot sa va arat si legitimatia ?
Nu
e nevoie !
Cred
ca i-am dat putin de gandit cu acest aspect!
N-am
semnat nimic si am iesit la…. Libertate!
Totusi am invatat ceva din
aceasta experienta : se poate transporta “ceva” cu avionul avand forma unor
ardei iuti sau forma de oua si ca :
« Romanii este destepti ! »,
cum zice poetul….. si « vigilenti ! »
Prof. OLIMPIA MURESAN, Ulmeni, Maramures
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu