Consecvent promisiunii făcute – de a scrie o trilogie memorialistică, intitulată Viaţa ca un dar, urmând astfel şi sfatul lui Timotei Cipariu („să dau, de se poate, oareşcare impuls conaţionalilor miei la asemenea scrieri originare” (memorialistice) –, Ilie Rad publică un impresionant volum II al trilogiei sale (560 de pagini), abordând adolescenţa şi tinereţea (1970-1989), cu toate secvenţele importante ale vieţii sale: anii de liceu, stagiul militar, studenţia la Cluj, căsătoria, stagiatura de profesor la Timişoara, anii detaşării la Şcoala ”Ion Creangă” din Cluj-Napoca, naşterea celor doi băieţi, perioada de instructor la consiliul Judeţean Cluj al Organizaţiei Pionierilor, studiile, de trei luni, la fosta Academie „Ştefan Gheorghiu”, cartea termninându-se cu întâmplările trăite în decembrie 1989.
De-a lungul celor 20 de ani evocaţi, autorul
surprinde întâlnirile sale cu mari personalităţi ale culturii române: Nicoale
Baltag, Augustin Buzura, Constantin Ciopraga, Constantin Cubleşan, Mircea
Dinescu, Ştefan Aug. Doinaş, Iosif Constantin Drăgan, Geo Bogza, Romulus Guga,
Iorgu Iordan, Gheorghe Istrate, Ion Jalea, Eugen Jebeleanu, Margareta Labiş,
George Lesnea, Al. Paleologu, Edgar Papu, D.R. Popescu, Al. Rosetti, D.D.
Roşca, Liviu Rusu, Mihai Sin, Ion Zamfirescu ş.a., dar şi cu veteranul Corneliu
Iosof, participant la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba
Iulia, cu Vasile Petean, din satul Palatca, supravieţuitor al masacrelor de la
Moisei, cu Tiberiu Rebreanu, fratele mai mic al scriitorului, ori ilegalistul
Pavel Bojan. Din fire îngălbenite de ziare el aduce în actualitate un interviu
mai puţin cunoscut cu Marin Preda, altul cu Ilona, prototipul personajului
omonim din romanul Pădurea spânzuraţilor, povestirea Omul din ceaţă, de Mihai
Beniuc, inspirată de un camarad de armată, sau povestea poetului şi filosofului
Ioan Horotan, devenit personajul principal al unei povestiri de Alexandru Vlad
(Curcubeul dublu).
În alte capitole pledează pentru integrarea lui
Teofil Răchiţeanu în mişcarea echinoxistă, la a cărei apariţie poetul a pus
umărul, ori recunoaşte, pe urmele lui Petru Poantă, că revista Echinox nu ar fi
apărut, fără sprijinul direct al ministrului Tineretului de atunci, Ion Iliescu
(detaliu pe care istoricii literari îl ignoră cu desăvârşire).
Față de perioada comunistă, în care şi-a trăit o
jumătate din viaţă, autorul se arată obiectiv, respingând atât perspectiva
nostalgică, de idealizare, cât şi pe cea de diabolizare a acesteia, citând cu
evidentă plăcere pe Ioana Bentoiu (fiica scriitoarei Annie Bentoiu), care
spunea că „trecutul trebuie cunoscut cu subtilitate. În nuanţe, în detalii, nu în alb şi negru; cât
mai clar, cât mai limpede” sau pe cunoscutul istoric Vlad Geogescu, fost
angajat al postului de radio Europa Liberă, care afirma că „nicio epocă nu a
avut doar părţi rele, chiar şi vremea migraţiilor sau cea fanariotă au adus, cu
ele, şi lucruri pozitive”. Această optică de raportare la trecut coincide cu o
recentă opinie a Preşedintelui Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop,
indiscutabil cel mai mare istoric român în viaţă, care spunea (O lume care nu
mai este, în Apostrof, anul XXXIV, nr. 9 (400), sept. 2023, p. 12) că
„interpretarea trecutului depinde de foarte mulţi factori, de la starea
sufletească a celui care cugetă şi până la nivelul său de educaţie, de la
perspectiva pe care o are asupra timpului şi până la orientarea lui politică.”
Cartea are 162 de ilustraţii în interior şi 209 în
Anexe (fotografii alb-negru şi color, facsimile, afişe, frontispicii de
publicaţii rare etc.), apărând în condiţii grafice excepţionale (redactor şi
tehnoredactor: dr. Marius Mureşan; coperta: Könczey Elemér), apărând cu
sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Cluj-Napoca.
Lansarea cărţii va avea loc miercuri, 4 octombrie,
ora 12,00, la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor. Vor vorbi despre carte dr.
Marius Mureşan şi dr. Ionuţ Ţene, moderatoare fiind Doamna Irina Petraş,
preşedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor.
Ilie
Rad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu