de Gheorghe Pârja
Gaura din buget ne-a urmărit toată vara, ca un nor
greu de ploaie. Cu apa cerească am stat bine, și prea bine. Pe alocuri, Țara a
fost devastată de furtuni, au fost doborâți arbori, au fost alunecări de teren,
inundate gospodării. Natura vijelioasă a fost în ton cu starea noastră
sufletească. Mai bine zis, atenția crispată a cetățenilor a rimat cu nevoia de
acoperiș de ploaie, că prea a turnat cu găleata cu știri despre noile taxe și
impozite. Unele aveau înțeles pentru a salva o greșeală de calcul bugetar a
unor personaje care se ascund, acum în stuf, altele sunt haiducii fiscal, pe
care le pricepem și noi, umaniștii. Numai fenomenul publicistic referitor la
morgana pensiilor, a întrecut testarea cinică a opiniei publice cu idei despre
măsurile de a aduna bani la buget.
Guvernul Ciolacu a decis să își asume răspunderea pe
proiectul de lege privind noile biruri, unele de înțeles, altele venite din
imaginația unor finanțiști, care trec pe teritoriul umorului. Dar când este
vorba de bani, lumea nu se consolează cu hazul, cu ghicitorile, nici cu
proverbele. Într-un comunicat trimis presei, liderul pesedist și premier al
Guvernului României vorbește despre “un pachet de măsuri care vizează stoparea
risipei bugetare, lupta împotriva evaziunii și reașezarea sistemului fiscal pe
baze echitabile.” Sunt vorbe fără explicații curente, un fel de îmbălsămare a
adevărului în foițe de staniol. Un fel de ciocolată împachetată în hârtie cu
scris amăgitor. Premierul ne-a ținut prelegeri despre echitate, dar a construit
setul de măsuri vizând sectorul privat.
Și capitalismul românesc, ori cum se poate numi
orânduirea în care trăim, ține seama de cei care s-au apucat de afaceri, cu
riscuri și izbânzi, dar sunt coloana vertebrală a economiei. Mă refer la clasa
de mijloc, care ține demnitatea unei țări. Așa am învățat la școală, dar asta
spun și pricepuții economiști contemporani cu noi. De părerea cărora nu se prea
ține seama. În ultima vreme am vorbit cu conducători de firme, care fac parte
din categoria soclului economic. Sunt foarte îngrijorați și mi-au demonstrat
pericolul acestor măsuri cu creionul pe hârtie. Îmi spuneau de concedieri și de
faliment.
Mă mir că un social-democrat abordează o asemenea
formulă. Da, privații vor fi constrânși de măsurile fiscale prevăzute să își
închidă IMM-urile și să-și trimită angajații acasă. Ori să plece la muncă în
străinătate. Chiar mă surprinde că șirul de guverne perindate pe la conducerea
țării nu au avut ca obiectiv aducerea românilor acasă. Cum? Aveau pârghii la
îndemână, să mulțumească și democrația europeană, dar și interesul național.
Goana după bani la buget a născut și situații umoristice. Uneori jenante. S-a
sugerat să fie impozitat și darul de nuntă. Nu acela aruncat de la balcon peste
nuntași, care nu are cum să-l numere fiscul, ci acela civilizat, care vine din
rânduiala simțirii fiecăruia, pentru a sprijini noua familie.
Această taxă pe noaptea nunții mi se pare un
meșteșug vulgar de a interveni în ceremonia unei uniri a două destine. Am
tresărit la gestul unei cântărețe, care auzind de taxa din noaptea nunții, și-a
luat ca nași cei trei căței. Ce faci, domnule premier, cu cei care fac ospețe
nupțiale în Italia sau în Dubai, unde legea românească nu pătrunde? Ei se
armonizează cu obiceiul locului. Am scris și despre lipsa de rațiune în comasarea
instituțiilor de cultură. Apreciez intervenția domnului Kelemen Hunor, liderul
UDMR, fost ministru al culturii, pe lângă premierul Ciolacu, pe această temă a
comasării. Spune fostul ministru: „Asta ar însemna că nu înțelegi fenomenul
cultural, nu înțelegi cum funcționează instituțiile de cultură. Muzeele
județene, muzeele locale, teatrele, filarmonicile au un profil aparte. Și nu
poți comasa ansamblul folcloric, cu muzeul județean, ori biblioteca, cu
teatrul, instituțiile de cultură trebuie exceptate de la comasare.”
Se pare că această prerogativă a fost lăsată la
latitudinea județelor. Cred în opinia domnului Hunor, mai ales că un fenomen
nefericit al comasării s-a întâmplat și în județul nostru. Domnilor, lăsați
cultura să-și vadă de rostul ei. Și așa o duce greu. Cât despre taxa pe noaptea
nunții, lăsați jocul miresei să-și vadă de ceremonie. Încolo, măsurile au
trezit un val de nemulțumiri. Se constată o nouă spirală a scumpirilor.
Premierul o ține înainte cu firescul lui. Că oamenii de rând nu vor pierde
venituri prin măsurile fiscal-bugetare prevăzute.Pe cine să credem? Realitatea
ori premierul?
Până la urmă, Curtea Constituțională va decide!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu