Dragii mei enoriași!
A venit septembrie cu toate bucuriile și tristețile
sale. Clopoțelul cheamă din nou copiii la școală, însemnând o nouă etapă în
lungul drum al formării lor ca oameni. Începe gospodarul să strângă recoltele
de toamnă și, acolo unde a vrut Dumnezeu, septembrie vine încărcat ca un Moș
Crăciun din poveștile copilăriei.
Vine septembrie și începe sezonul nunților și al
botezurilor. Se culege via, se face mustul, se coc merele, perele, piersicile,
nucile și ce mai dă Dumnezeu. Se pun murăturile de iarnă, începem să ne
interesăm de lemne de foc, de hăinuțe mai groase și de încălțăminte mai
rezistentă. Încep arăturile de toamnă și semănăturile de grâu și de orz pentru
anul care vine și din nou simțim mirosul proaspăt al pământului.
Vine septembrie și simțim cum ni se furișează în
suflet nostalgia trecerii timpului, trecerii noastre prin lume. Auzim prin
sânge viscolul apropiatei ierni și ne înfiorăm. Ne uităm în urmă la primăvara
și la vara, care s-au dus pentru totdeauna pentru mulți dintre noi și privim cu
strângere de inimă toamna și iarna, cu care, vrem nu vrem, vom da piept.
E trist septembrie, fiindcă ne amintește că suntem
călători pe acest pământ și că fiecare clipă e un pas spre hotarul eternității.
E trist septembrie, fiindcă ne pleacă pruncii și nepoțeii la școală și rămâne
casa cufundată în tăcere și-n singurătate, ca un preludiu al unor tăceri
viitoare tot mai prelungite.
E trist septembrie, fiindcă încep beteșugurile să-și
facă simțită prezența cu fiecare adiere de vânt, cu fiecare picătură de ploaie.
E trist septembrie, când vezi că seceta a distrus tot și toate, că munca ta de
o vară s-a dus pe apa sâmbetei, că-n hambar nu pui decât vânt și zdrențe de
speranțe.
E trist septembrie, când vezi că toate se scumpesc,
că salariul sau pensia nu-ți ajung să-ți iei strictul necesar pentru tine,
pentru familie, că puterile ți-s tot mai puține, iar povara vieții tot mai
grea. E trist septembrie, când vezi că atâtea promisiuni mărețe ale unor mori
de vânt au fost doar simple trăncăneli amăgitoare, că gropile de pe drumuri
sunt tot mai mari și mai amenințătoare, că facturile îți cresc de la o lună la
alta, că mâncarea ți-e tot mai otrăvită, că spitalele tot mai puține, că
medicamentele tot mai greu de procurat.
E trist septembrie, când ești bătrân și bolnav, când
ai pe cineva bolnav în familie și te uiți în cer și în pământ, neștiind dacă
mai apuci sau dacă mai apucă ziua de mâine. E trist septembrie, fiindcă începe
sezonul în care se înregistrează cele mai multe decese din timpul anului și,
din păcate, majoritatea cauzate de cancer!
Biserica a rânduit în această lună două momente
dătătoare de speranță: începutul anului bisericesc la 1 Septembrie și Nașterea
Maicii Domnului – Începutul mântuirii noastre, la 8 Septembrie. Omul religios
găsește resurse în ele, în speranța lucrării lui Dumnezeu în lume, într-o
anumită atitudine specifică față de viață și de problemele ei, găsește reazim
în credința în Hristos și greul nu i se mai pare atât de greu, tristețea nu i
se mai pare atât de mare, iar crucea vieții îi este mai ușoară.
Pe culmile disperării mi se pare a fi cel fără de
credință, pentru care miezul nopții înseamnă lăsarea cortinei pentru totdeauna,
fără ca prin sau pe lângă ea să se mai poată zări Luceafărul de ziuă!
*
Sentimentul singurătății.
Ne simțim tot mai singuri: ca civilizație, ca
generație, ca indivizi. În imensitatea universului, ne tot întrebăm dacă mai
există undeva viață, dacă Pământul este singura planetă locuită. Tresărim când
se vorbește de extratereștrii, de OZN-uri….
Suntem singuri ca generație, cumpănă între cei ce-au
fost și cei ce vor veni, între trecut și viitor. Scrutăm veacurile cu ajutorul
istoriei, arheologiei, arhivisticii, antropologiei, paleontologiei, vrând să
știm câte ceva – cât mai mult dacă se poate! – despre părinții noștri.
Folosim viitorologia cu toate disciplinele ei, ca să
aflăm ce vor face copiii noștri peste veacuri. Toate acestea se fac numai de
dragul de a ști? Sau este o reflexie a sentimentului nostru de singurătate pe
pământ. Căci, de fapt, în contextul generațiilor, suntem ca un copil pierdut,
care-și caută rostul, trecutul și viitorul.
Cel mai acut se simte sentimentul acesta la nivelul
individului. Întotdeauna a fost și va fi așa, dar mai cu seamă într-o economie
care se vrea de piață. S-au multe, foarte multe legături dintre părinți și
copii, dintre frați, dintre soți. Interesele materiale, setea de înavuțire,
lăcomia, corupția de tot felul, au izolat individul de familie, de rude, de
prieteni, de societate.
Fiecare luptă cu fiecare și cu toți ceilalți. Lupta
însăși pentru supraviețuire devine tot mai acută. Nemulțumirile și dezamăgirile
macină încrederea între oameni. Oamenii se grupează acum în funcție de interese
și apucături. Iubirea, cinstea, onoarea, talentul, dreptatea, adevărul sunt
glume vechi pentru mulți. Altele sunt valorile, alții devin și oamenii. Este o
evoluție periculoasă, care trebuie să dea de gândit.
Omul se simte tot mai singur, tot mai încolțit, tot
mai nesigur. Creșterea alarmantă a criminalității, a infracțiunilor de tot
felul, a hoției, corupției, prostituției, înșelătoriei, mafiotismului,
nonvalorilor sunt doar câteva dintre bolile societății noastre. Ești în centrul
atenției atâta vreme cât ești util, apoi, ușor-ușor, ești părăsit, uitat. Este
drama atâtor bolnavi și bătrâni!
Din punct de vedere religios-moral, omul nu este
singur, nu poate să fie singur. Dumnezeu este cu el, îi bate la ușă. Depinde
însă de om și numai de el, dacă vrea să deschidă.
Cu Dumnezeu alături nu ești singur, nu poți fi
singur, nici aici, nici în veșnicie. Ca să fii cu El, își trebuie atât de
puțin… E suficient să fii OM!
*
Te-am visat azi-noapte, Doamne!
Redăm mai jos o
frumoasă poezie cu acest titlu, semnată de actorul și poetul Cornel Palade:
„Te-am visat azi-noapte, Doamne,
Nesfârșit și-ngândurat!
Purtai primăveri pe umeri,
Te-am simțit înfrigurat.
Și din
candelă lumina
Către cer m-a ridicat;
Doamne, Te-am visat azi-noapte,
Lângă mine, lângă pat.
Un oftat
prelung în pace,
Un timp efemer!
Stă iubirea răstignită
Între patimă și cer.
Stă speranța
prinsă-n frică,
Iaduri ard prin mănăstiri.
Și abia se mai ridică
Colbul pus peste-amintiri!
Te-am visat
azi-noapte, Doamne,
Când mi-era pământul greu.
Sta minciuna prinsă-n rame,
Eu stăteam cu Dumnezeu.
Și m-ai luat,
Doamne, în brațe
Și din pat m-ai ridicat,
Amândoi într-o treime,
Tu – iertare, eu – păcat!
Și în zorii
dimineții,
Când visul s-a risipit
Și Te-am căutat, o, Doamne,
Însă nu Te-am mai găsit!
Timpul vine,
timpul trece,
Veșnicia e popas,
Doamne, Te-am găsit în mine,
Ai plecat, dar ai rămas!”
*
Valentina.
Despre Valentina Gârlă din Iaşi s-a auzit
până departe, în ţară şi străinătate. S-au scris cărţi şi articole despre
dânsa, a participat la diferite emisiuni televizate, participă la întâlniri cu
publicul, altfel spus, trăieşte în mijlocul lumii şi al evenimentelor.
Valentina s-a născut într-o familie numeroasă.
Nenorocirile nu au ocolit-o nici în ani copilăriei, ba dimpotrivă, au marcat-o
pentru tot restul vieţii. Un accident stupid i-a cauzat pierderea vederii
pentru tot restul vieţii. Se părea că totul este pierdut, că va ajunge o
cerşetoare oarecare, aşa cum sunt mulţi. Dar n-a fost aşa. Fetiţa aceea era o
luptătoare. Nu s-a dat învinsă şi Dumnezeu a ajutat-o să fie şi o învingătoare.
Nu s-a lăsat pradă deznădejdii. Cu eforturi, pe care numai Dumnezeu le ştie, şi-a
dezvoltat alte simţuri şi organe de simţ. Aceasta a făcut ca azi să ajungă o
adevărată vedetă.
Valentina a început încă din copilărie să vadă cu
ochii săi interiori. Ştia exact ce se petrece în jurul său, cât şi la distanţe
foarte mari, depăşind astfel cu mult pe cei pe care aveau vederea perfect
sănătoasă. Valentina citea lucrurile şi oamenii. Le descifra trecutul,
prezentul şi viitorul, le descoperea tainele şi bolile, gândurile şi leacurile.
Uşor-uşor, lumea a înţeles că are de-a face cu un adevărat fenomen. Copilăria
şi tinereţea au însemnat pentru Valentina muncă de rob, asprimea vieţii până la
insuportabilitate, umilinţă şi lacrimi. Handicapul de care suferea fizic îi
cauza o suferinţă psihică mult mai mare. Dar nu s-a lăsat învinsă!
Capacităţile sale paranormale au continuat să se
dezvolte, făcând-o pe Valentina tot mai căutată. Au început să-i bată la poartă
medici şi miliţieni. Valentina ştia ca nimeni altul să pună diagnostice, să
indice leacuri, să descopere infractorii.
Se părea că e o biruitoare. Părea numai!
Nenorocirile nu o ocoleau. În urma unei suferinţe necruţătoare, soţul a rămas
imobilizat la pat pentru tot restul vieţii, iar unicul copil s-a stins…!
Şi totuşi…, Valentina a găsit puterea necesară să
meargă mai departe, să nu se dea înfrântă. Şi-a continuat activitatea în
spitale şi pe unde era nevoie de dânsa. Şi era multă nevoie, fiindcă era şi
multă suferinţă în lume. Suferinţă trupească şi sufletească! Iar dânsa nu putea
să rămână indiferentă la aceasta. Uita propriile suferinţe şi se dedica
alinării suferinţei celorlalţi. Înainte de ’89 se vorbea în şoaptă de
Valentina. După aceea, existenţa ei n-a mai fost un secret. Vestea ei s-a dus
până departe, aşa că cei de la NASA au invitat-o în SUA, ca să-i testeze
capacităţile paranormale pe care le avea.
La o discuţie pe care am avut-o cu Valentina în
particular şi apoi într-o emisiune TV, am fost uimit în primul rând de modestia
şi de seninătatea acestei femei. Zâmbetul ei încurajator dădea speranţă şi
celor fără de speranţă. Nu uita niciodată să-i îndrume pe toţi spre credinţă
puternică în Dumnezeu, singurul Doctor adevărat. Radiografia pe fiecare de la
cap până la picioare şi-i spunea ce boli a avut, ce boli are şi ce primejdii îl
pasc în viitor. Dincolo de aceasta, le vorbea de bolile sufleteşti, de patimile
şi apucăturile fiecăruia, de pericolele ce-l aşteaptă. Totul era exprimat
într-o pitorească limbă românească presărată de regionalisme moldoveneşti. Nu
accepta să i se spună „Doamna Valentina”. Replica ei era dezarmantă: „- Când m-am
botezat, mi-a pus numele Valentina, nu Doamna Valentina!”.
Era îngrozită de câtă meschinărie sufletească „vede“
în oameni, în aura lor. Credea cu tărie în posibilitatea de redresare morală a
societăţii româneşti.
Pretutindeni era asaltată de cei care aveau nevoie
de ajutorul ei. Lucrul acesta te uimea. Eram obişnuiţi să vedem nevăzătorii la
colţul străzii cerşind ajutorul trecătorilor. Iată că Valentina a ajuns în
situaţia de a i se cerşi ajutorul de cei consideraţi de societate „întregi“.
Discuta cu oameni învăţaţi şi oameni simpli cu uşurinţă, deşi a absolvit doar
clasa I-a…! Aşa cum s-a spus în repetate rânduri, Valentina este un fenomen!
*
File de jurnal – 1 Martie 1984.
„1 Martie m-a găsit tremurând în Gara de Nord. La
ora 4 ne-a dat afară ca să facă curățenie. Halal organizare! M-am dus dimineața
la un centru de optică. Mi-au spus că-mi fac ochelarii în vreo zece zile. La
alt centru mi-i făceau în 30-40 de zile. Am dat 60 lei peste preț și mi i-au
făcut într-o jumătate de oră! S-au găsit și rame, și lentile, și aparat de
șlefuit, și bunăvoință. Cucoanele de acolo m-au învățat să pun miere în ochi,
ca să-mi dispară punctele negre. Una dintre ele făcuse așa în urmă cu 15-20 de
ani și nu mai avea nimic (…).
Am mers apoi la Biblioteca Academiei și l-am căutat
pe Domnul Constantin Stihi-Boss. M-a asigurat că-n câteva zile îmi va trimite
traducerea articolului Cronografele – elemente ale influenței bizantine la
români. A stat cu mine mai bine de o jumătate de oră și mi-a vorbit de Școala
de Psaltichie de la Putna, despre manuscrisele de inestimabilă valoare, care au
provenit de la această școală de cultură muzicală bizantină. Bulgarii
susținuseră că ar fi influență bulgărească, dar au pierdut pariul. Domnul Boss
m-a invitat să colaborez la un nou volum din seria Eminesciana, ce este în curs
de pregătire la Editura Academiei. Mi-e teamă că nu prea găsesc cu ce să
colaborez. Domnul Boss m-a sfătuit să fac tot posibilul și să părăsesc Bârda,
să mă stabilesc într-un centru universitar, dacă s-ar putea în București. Să mă
agăț de vreun profesor sau episcop ca să mă ajute să intru în București, chiar
de-ar fi să accept o slujbă de mizerie. „- În dumneata arde o flacără, pe care
nu ai dreptul s-o stingi. În Bârda, indiferent cât ai încerca să te menții pe
linia de plutire, te vei plafona cu timpul, te vei plafona și astfel te vei
pierde. Cu orice risc și sacrificiu părăsește Bârda până nu e prea târziu!”
I-am spus, calm și decis, că nu se merită să dau Bârda pe București!
Domnul Boss mi-a arătat clădirea Editurii Academiei,
care tocmai începuse să se demoleze. Se va demola, de asemenea, și clădirea
Academiei. Doamna Ceaușescu vrea să-și construiască ceva mai acătări în spațiul
respectiv. Încă nu se știe care va fi soarta Bibliotecii Academiei.
Domnul Boss arăta jalnic: părul lung, slinos și
răvășit, cu un palton murdar și vechi, cu pantofi scofâlciți, cu un spirit
oarecum haotic.
M-am dus la Mănăstirea Antim. În spatele Operetei e
un teren viran de câteva zeci de hectare cu moloz. Au fost acolo demolări
impresionante, pentru a se amplasa noul centru politico-administrativ, după
concepția președintelui Ceaușescu.
Am vorbit cu Domnul Toader Doroftei. Mi-a arătat
revista „Nădejdea”, pe care o scoate Părintele Dan Miron la Hamburg. I-am luat
adresa lui Dan Miron și fostului meu coleg de facultate Panait Dumitru, azi
Teofil, superiorul Bisericii Ortodoxe Române de la Ierusalim.
L-am întâlnit pe Părintele Prof. Neculai Șerbănescu.
Era în cizme, plin de noroi. Plângea. În zilele următoare trebuia să-i demoleze
biserica Albă-Postăvari (sec. XVI), la care slujise 40 de ani. Patriarhul
Iustin n-a vrut să miște un deget ca să o salveze. Profesorul l-a caracterizat
drept „o cârpă, care n-a dat niciodată piept cu viața și cu greutățile ei”.
Părintele Șerbănescu a deplâns starea actuală a Institutului Teologic din
București. Tânăra generație de cadre e pusă doar pe căpătuială și pe afaceri.
Mi-a spus că și dânsul a realizat împreună cu Teodor Manolache bibliografia
revistei „Biserica Ortodoxă Română” la 75 de ani de la apariție, dar că
patriarhia nu a vrut să le-o publice. Atitudinea patriarhului nu trebuie să mă
mire. Nu e decât o mumie folosită ca marionetă și nimic mai mult. M-a rugat
să-l vizitez când mai vin în București, să țin legătura cu dânsul „cât voi mai
fi în viață!” M-a felicitat pentru activitate și ne-am despărțit prietenește.
M-a impresionat mult!
Am reușit să prind rapidul de la ora 14. Am ajuns în
Severin la ora 19. În compartiment am fost cu un cetățean din Craiova. Pe 10
februarie se întorsese din Libia, unde fusese detașat doi ani. Fusese în
București cu nevastă-sa ca să cumpere de la „Comturist” lucruri pe valută. Mi-a
spus că se muncește greu pe șantierele de detașați. Temperatura de 60-70°C e
sufocantă. Valurile de nisip și aer sărat de la mare sunt aproape insuportabile
pentru un european. El fusese pe un șantier de construcții. Sub aspectul
civilizației, Libia este o țară foarte înapoiată. Industria e aproape
inexistentă, agricultura primitivă, libienii sunt de o lene proverbială.
Orașele sunt foarte murdare. Toate mizeriile sunt aruncate în stradă, inclusiv
cadavrele de animale. Cea mai mare parte a populației trăiește în stare de
sărăcie alarmantă. Majoritatea sunt analfabeți. Femeia este ținută tot în stare
de înapoiere, conform uzanțelor tradiționale. Mohamed el Gadafi a interzis
poligamia. Pușcăriile sunt groaznice. Pentru fiecare deținut e câte un gardian.
Deținutul e legat burduf și gardianul îl bate în mod sălbatic cât e ziua de
lungă. Se recurge apoi la diferite schingiuiri și maltratări sălbatice. Cea mai
grea condamnare e de 80 de zile, dar rare sunt cazurile când cineva mai poate
scăpa cu viață după o asemenea condamnare. Sunt permise înlocuirile deținutului
cu alte persoane din familie, ori plătite anume.
Muncitorii străini din Libia fac construcții civile,
militare și industriale. Românii care lucrează în Libia primesc salariul în
țară. În Libia primesc casă și diurnă 58 dinari pe zi. Dinarul libian are însă
forță economică mare, cât aprox. 48 dolari americani. Până în urmă cu 3-4 ani
românii aveau 95 dinari diurnă, dar li s-a scăzut. Diurna respectivă o depun la
bancă și de acolo li se dă o dovadă. În baza acesteia pot să cumpere de la
magazinele „Comturist” tot felul de obiecte din import. În Libia mulți dintre
românii de acolo lucrează particular în timpul liber și astfel pot să-și
rotunjească veniturile.
În compartiment era și un bănățean. Acesta a spus că
din Banat continuă să emigreze legal și ilegal numeroși cetățeni, asumându-și
tot felul de riscuri.”
*
Ajutoare și donații.
În această perioadă parohia noastră a primit câteva
ajutoare și donații astfel: Un credincios, care nu vrea să i se știe numele,
donează 3.500 lei, contravaloarea celor 70 noptiere pentru Azilul de la
Strehaia; Doamna Cergan Mirela din Franța: 770 lei; Domnul Mema Irinel din Tr.
Severin, fiu al satului Bârda: 200 lei; Domnul Guran Lucian din Tr. Severin:
150 lei; Domnul Ing. Ion Meilă din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna
Prof. Elvira Petrescu din Oradea, Doamna Predi Paulina din Tr. Severin, fiică a
satului Bârda: câte 100 lei;
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
La sfârșitul lunii octombrie vom face o vizită la
Azilul-spital din Strehaia. Vom duce acolo cu acest prilej 70 porții mâncare
(ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu pireu, cozonac,
prăjituri, suc și apă minerală). Au nevoie, de asemenea, de 70 noptiere de pat
și 70 saltele cu dimensiunile de 90/2000 mm. Am sondat situația în mai multe
magazine și ateliere de mobilă pentru noptiere. Prețurile au variat între
90-300 lei/buc. Până la urmă, am găsit un om al lui Dumnezeu, patronul unui
atelier de mobilă, care a fost de acord să ne confecționeze 70 noptiere, cu 50
lei/buc. Am găsit, de asemenea, un credincios, care nu vrea să i se știe
numele, dar a donat 3.500 lei, costul celor 70 noptiere.
Așadar, orice donație în acest sens este binevenită.
*
Publicații.
În această perioadă, preotul Dvs. a
reușit să mai publice câteva materiale, astfel: „Scrisoare pastorală” – 498, pe
blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din
Sydney (Australia), 20 aug. 2023 (https://bentodica.blogspot.com); în
„Observatorul”, Toronto (Canada), 24 aug. 2023, ediție și on-line
(http://www.observatorul.com); „Scrisoare pastorală” – 500, în „Moara lui Gelu”, Baia Mare, 16 sept.
2023 (https://moaraluigelu.blogspot.com); în „Armonii culturale”, Adjud, 17
sept. 2023, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); în „Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 18 sept. 2023, ediție și on-line
(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în „Observatorul”, Toronto
(Canada), 19 sept. 2023, ediție și on-line (http://www.observatorul.com);
Încurcă lume, în „Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1196
(23 sept.), p. 12; In memoriam: Pr. Prof. Neculae Șerbănescu, în „Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 25 sept. 2023, ediție și on-line
(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Piranda, în „Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV (2023), nr. 1197 (29 sept.), p. 12.
*
Parohia noastră a republicat cărțile regretatului
Părinte Pr. D. Bălașa, Țara Soarelui și Marele atentat papal.
*
Simpozioane. Asociația Vlahilor din Bulgaria l-a
invitat pe preotul Dvs. să participe la Simpozionul internațional din zilele de
27-29 oct. la Vidin, dedicat Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab. Preotul s-a
înscris cu comunicarea Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab, cea mai importantă
personalitate românească din sudul Dunării. Organizatorii au dat curs
solicitării preotului Dvs. și l-au pus în program să-și țină comunicarea pentru
vineri, 26 oct., fiindcă pe 27 și 28 trebuie să fie în parohie, la dispoziția
Dvs. Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sfintei Mănăstiri Lainici,
s-a oferit și anul acesta să suporte costul al 100 exemplare din cartea
preotului Dvs., Viața Cuvioasei Teofana Basarab, pe care urmează să le donăm
participanților la simpozion. Dumnezeu să-l răsplătească!
Episcopia Severinului și Strehaei l-a invitat pe
preotul Dvs. să participe la Simpozionul „Țara Severinului – oameni, fapte,
locuri”, ce se va desfășura la Tr. Severin în zilele de 30-31 Oct. Preotul s-a
înscris cu două comunicări: Un manuscris inedit privind începuturile școlii din
satul Malovăț și Mărturii ale localnicilor referitoare la ofițerul Nicolae
Trocan, luptător anticomunist.
*
Zâmbete.
☺„Doamne, ia de pe mine câteva kilograme și dă-le
celor nevoiași!”
☺Nu știu dacă se observă, dar eu fac sport extrem.
Extrem de rar…
☺Inteligența este: 1. Normală (Înțelegi multe
lucruri…); 2. Subtilă (Înțelegi aproape toate lucrurile); 3. Excepțională
(Reușești să te prefaci că nu ai înțeles nimic).
☺Ce folos că ești prost, dacă toate locurile din
guvern sunt deja ocupate…?!?
☺Nu mai scumpiți benzina, că eu nu fac școala de
șoferi să merg tot pe jos!
☺Ardelenii contestă codul portocaliu de caniculă.
Tot ce-i sub 40 de grade intră la categoria „răcoritoare”.
☺Care e diferența dintre doctori și pacienți într-un
spital de psihiatrie? Pacienții se fac bine și pleacă!
☺Care este deosebirea dintre frigul de afară și cel
din casă? Ăla de-afară e pe gratis…
☺Ce sunt rușii? Prieteni sau frați? Frați, că
prietenii ți-i poți alege…
*
Excursii-Pelerinaje.
Pentru marți, 3 oct., organizăm
o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț – Bârda – Tg.
Jiu – Mănăstirea Polovragi – Mănăstirea Horezu – Mănăstirea Bistrița – Rm.
Vâlcea – Mănăstirea Curtea de Argeș – Mănăstirea Dintr-un Lemn – Mănăstirea
Govora – Tg. Jiu – Malovăț – Tr. Severin. Prețul este 70 lei/pers. Până acum,
când redactăm acest număr din „Scrisoare”, s-a completat numărul necesar pentru
un autocar și avem „la rezerve” 13 solicitanți. În cazul în care se vor
completa 30, vom taxa și un microbuz, în caz contrar vor merge numai primii 55
înscriși.
În prima jumătate a lunii noiembrie vom organiza o
excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț – Bârda – Tg. Jiu
– Mănăstirea Vișina – Mănăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg – Mănăstirea
Prislop – Mormântul Părintelui Arsenie Boca – Biserica Densuș – Caransebeș –
Mănăstirea Teiș – Mănăstirea Piatra Scrisă – Tr. Severin – Bârda. Prețul
provizoriu este de 60 lei/pers. Așteptăm înscrieri.
*
Amărăciuni.
De multe ori unii dintre Dvs. faceți
pomeni sau parastase pentru cei plecați dincolo din familia Dvs. Sunt anumite
zile la care trebuie făcute pomenirile respective, până la șapte ani de la
deces. Majoritatea, când faceți o astfel de pomenire, separat pomeniți și pe
ceilalți membrii ai familiei Dvs. decedați, părinți, moși, strămoși, frați,
soți, soții, copii etc. E foarte corect. Se întâmplă însă cazuri când se face o
astfel de pomenire numai pentru o singură persoană. Parcă aceea n-ar fi avut și
ea părinți sau alte rude. Exact ca-n noile buletine: n-are tată, n-are mamă, e
făcut de o mătușă a sa! Oare, este greu să iei din parastas 2-3 colăcei, un
pahar de băutură, o farfurie de mâncare și să faci un pomelnic pentru toți
ceilalți decedați ai familiei? E greu ca atunci când dai de pomană să numești
și pe aceștia? Nu alimentele și hainele și celelalte împărțite vor merge la cel
decedat. Hrana, băutura și îmbrăcămintea sufletului celui decedat sunt
milostenia și rugăciunea (slujba) ce se fac. De ce n-ar beneficia și ceilalți
ai Dvs. de un pic de milostenie și de rugăciune? Acestea sunt ca niște scrisori
pe care le trimiteți de aici și le dovediți că încă sunteți în viață și încă nu
i-ați uitat ca un pahar cu apă pentru cel însetat. Milostenia și rugăciunea
pentru cei decedați sunt punțile de legătură între cele două lumi, clădite pe
cablurile iubirii. Când faceți nuntă, botez, praznic, nedeie sau altă
festivitate legată de viața Dvs. n-o faceți singuri, cu ușile închise, cu
pătura în cap, ci invitați pe cât mai mulți să ia parte la bucuria Dvs.
Faceți-le și celor plecați această bucurie! Au atât de puține!
*
Anunțuri.
♦În cazul în care cineva nu are posibilitatea
materială de a asigura copiilor săi necesarul pentru începerea anului școlar,
este rugat să ia legătura cu preotul;
♦Cineva are de vânzare rățoi și gâscani.
*
Program.
În cursul lunii Octombrie avem următorul program de
slujbe: 1 Oct. (Bârda); 7 Oct. (Bârda – Malovăț); 8 Oct. (Malovăț); 14 Oct.
(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 15 Oct. (Bârda); 21 Oct.
(Bârda – Malovăț); 22 Oct. (Malovăț); 26 Oct. (slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț la ora 12.30); 28 Oct. (Bârda – Malovăț); 29 Oct. (Bârda). În restul timpului,
la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă,
la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@ gmail.com
Sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele
Dvs.!
Pr.
Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu