Mă voi face o ramură pustie sau o frunză goală,
Care nepicată, încă se sprijină amețită, pe o creangă.
Voi înconjura planeta în fugă,
după toamna ce se lasă acoperită de valul de frunze,
care se ridică din ploaia măruntă, grea și rece.
Cum cade toamna din valul de stele,
Peste fire de iarbă,fire de pământ.
În oceanul de rouă cad frunze moi,
pastelate, uitate de soare și vânt.
Ploi reci îmbrăcate în culorile toamnei,
curg pe copacii de rouă, copacii de frunze,
Frunze din crengi stau uitării,
peste fire albe de iarbă.
Frunze acoperite de vânt îsi consumă,
lacrimi si tristeți în visele toamnei.
Chipul cenușiu al toamnei privește
ultimele frunze căzute de la sfarșitul
ultimei nopți,ultimei dimineți,
printre poteci cu flori de gheață,
transformate în rouă.
Lacrimi înghețate ascunse pe poteci
Suflete parfumate de mireasma toamnei
Cu inimi care descoperă mereu zâmbete de toamnă.
VLAD BABICIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu