Ce fac europenii români?

                                                       de Gheorghe Pârja

Titlul acoperă doar pe jumătate înțelesul acestui text. Care ar dori să pună în evidență ce au făcut europarlamentarii români, cu ce propuneri sugestii au apărat poporul care i-a trimis acolo. Și cu ce gânduri se duc cei care așteaptă să fie validați prin vot pe 9 iunie. Nu fac parte dintre comentatorii cârcotași, dar mă interesează, cetățenește, ro­mânește, ce fac aleșii noștri acolo, în inima Uniunii Europene. Mi se pare vectorul important de a fi în rând cu pulsul european. Avem 33 de locuri de europarlamentari, a șasea cea mai mare delegație din Uniunea Europeană. Ce au făcut în ultimul mandat? M-am dus la Poarta Europei, am bătut o singură dată, ușa s-a deschis și a venit un domn cu papion, m-a poftit la o masă și am discutat. Așa am aflat că nu toți aleșii români sunt activi.

Mi s-a spus că euro-deputatul Daniel Buda este pe locul 200 ca influență în Parlamentul European. Cu merite recunoscute mai sunt Cristian Bușoi, Dragoș Pâslaru, Dan Nica. Rareș Bogdan este pe locul 574, ca influență în PE. Se vede că transparența și comunicarea cu cetățenii care i-au ales nu este punctul forte al multor politicieni care încă mai reprezintă România la Bruxelles. Asta vedem și noi din casele noastre. Când apar la televiziunile din țară vorbesc despre întâmplările din interiorul țării. De aceea nu știm prea multe despre ei. Eu aș face o emisiune periodică în care românii trimiși la Poarta Europei să poată vorbi cu Țara. Dar mai ales Țara cu ei. Mai ales că sunt teze de propagandă care avertizează că Uniunea Europeană este sursa tuturor relelor, iar Bruxelles-ul și Strasbourg-ul, o nouă Poartă, la care ne închinăm.

Trăim cu intensitate, în aceste zile, discuții cu suport electoral, în care proiecte politice suveraniste arată cu degetul spre Uniunea Europeană. Oare să fie UE sperietoarea care fugărește binele din țară? Cu toate observațiile pe care le am și eu față de Uniunea Europeană, scrise în repetate rânduri, cifrele arată o altă realitate. România este un beneficiar important al fondurilor europene, iar efectele lor se văd sau nu. Cine vrea să facă. Știu că fondurile nu sunt suficiente, dar cine știe să le aducă acasă sunt de mare folos. De la drumuri asfaltate, rețele de apă și canalizare, sate modernizate, școli, finanțarea agriculturii. Și multe altele. Contribuția românească la edificiul financiar european este mai mică decât valoarea fondurilor accesate.

Mai avem posibilitatea de a negocia la nivel internațional, în situații grave, situații convenabile pentru țară. Sunt plânsete, unele motivate, că marile corporații străine au venit în România să facă profituri serioase, în detrimentul firmelor românești. Dar cine trebuie să apere interesele țării și ale cetă­țenilor? Se subînțelege că cei aleși să ne reprezinte. Noi semnalăm că nu arde becul în camera din față. Cine sunt românii pe listele europarlamentare? Unii vechi, alții plugari, mulți vântură știutele generalități. Este nevoie, doamnelor partide, să puneți pe listele europene oameni de calitate, experți în politici europene, poligloți, care să poată trage sforile pentru țară. Fără supărare, dar eu nu m-am îmbogățit cu mult polen european de la trimișii noștri în mandatul care se încheie.

Este un neajuns major că profilul de candidați europeni este prea puțin conturat. Se vede că decizia comasării localelor cu europarlamentarele nu a fost cea mai fericită soluție. Și din acest punct de vedere, localele le-au eclipsat pe europene. Scena politică românească este sufocată de bătăliile de la locale, iar despre marile teme europene nu vorbește nimeni. Nu-i bine. Așa-i interesează pe politicienii români soarta României în Uniunea Europeană? A mai rămas puțin până la urnele din iunie. Poate bateți și clopotul Europei!