de Alexandru Ruja
Încercăm să nu generăm și noi panici, cu asta se
ocupă cu mare aplomb și pline de emfază televiziunile noastre neaoșe. Zi de zi,
seară de seară, talk-show de talk-show, ni se explică faptul că suntem în
pragul celui de-al treilea război mondial. Și dacă Presei mai că i-am ierta-o,
colegi de breaslă fiind (deși i-am trimite în teren să caute subiecte reale),
coloneilor, generalilor și ”specialiștilor” de deserviciu de pe sticlă nu.
Moscova jubilează când vede știri alarmiste, un
anume țar se excită când vede panica instaurată, când aude generali ce se tem
brusc pentru insula X sau granița Y. La rândul ei, China jubilează când vede
cursa înarmărilor, pentru că asta slăbește economiile țărilor concurente, în
timp ce marii producători de armament (aliați de astă dată) jubilează invers,
au piețe de desfacere direct proporționale cu intensitatea panicii instaurate.
Brusc, până și România, cea cu economia la pământ și cu inflație galopantă, se
pregătește să cumpere rachete, fregate, tancuri, transportoare.
Dar peste toate și dincolo de toate…cât e de grav,
totuși? Dacă ne extragem din zona de știri și de ”Radio Șanț”, a alarmiștilor
și colportorilor de cică-știri, Rusia e la rândul ei îngenuncheată, militar
încă nu, dar economic da. Poporul nu mai crede în Tătucul Țar, fiecare sat a
avut deja de îngropat propriii tineri aduși în pătură dintr-un război în care
nu mai cred nici beligeranții. Rusia nu e în poziția, nici acum, nici peste 10
ani, să atace o altă țară, darămite una din NATO. Rusia se îndatorează Chinei
care e perfectul comerciant, Indiei care a făcut la rându-i rezerve uriașe de
țiței și de gaz foarte ieftine, precum cei mai înainte amintiți.
China face comerț, se joacă, își arată mușchii, dar
nu uită nicio secundă că piața ei reală de desfacere nu e Rusia, ci Europa și
lumea civilizată. Cu un boicot total al produselor ”made in China”, ultimul
bastion pseudocomunist se prăbușește ca un castel din cărți de joc. Fără
niciun as în mânecă.
SUA nu are acum niciun interes să escaladeze vreun
conflict, dovadă stând poziția aproape dojenitoare la adresa eternilor prieteni
Israel, care s-au transformat din eterne victime în generatori de victime, spre
oprobriul public.
Europa a înțeles că trebuie să devină o forță
militară și economică de sine stătătoare, fără să fie ținută de mânuță de
Statele Unite, care au înainte un an electoral dificil, au de ales între două
rele, între octogenari cu bube și cu neașteptate luări de poziții, foarte greu
de citit.
Cu largul sprijin al Rusiei, un alt front e deschis
în Israel, el a furat mult din sprijinul dat de lumea liberă Ucrainei. A
întârziat un deznodământ, de nu chiar l-a deturnat, cel puțin pentru un an,
acest conflict din Gaza. Dar și acolo, interesul pentru un conflict deschis și
declarat e minim. Israelul știe că nu va fi susținut la nesfârșit, între timp
Iranul are propriile necazuri, ceilalți actori din zonă, la nivel statal, sunt
mult mai diplomați, mai discreți, indiferent de opțiuni.
Așa se face că va trebui să îi dezamăgim pe
”corespondenții din platou” sau de pe acoperișul televiziunilor, cu analizele
lor panicarde. La fel pe talk-show-iștii de seară ce ar genera panici de dragul
audiențelor. Și pe analiștii de doi-trei bani. NU, nu vom avea un al treilea
război mondial foarte iute, pentru că nu-l vrea nimeni. Rusia bravează, plimbă
camioane nucleare, dar are pe front soldați ce trag cu arcul după drone. A scos
la marea paradă de 9 Mai un singur tanc, și ăla vechi. China rămâne cu tot
plasticul pe stoc, dacă se poziționează în vreun fel într-un presupus conflict.
SUA are de rezolvat alegerile prezidențiale fără a cădea în ridicol. Deocamdată
imposibil, doar cu salvatori in extremis gen Noam Chomsky (95 de ani…) sau
Bernie Sanders (82 de ani…) ce ar putea spăla obrazul Marelui Polițist
Mondial. Ceea ce e îndeajuns de trist, ba chiar îngrijorător.
”Cei ce nu învață din istorie sunt condamnați să o
repete”, a spus George Santayana și, din păcate, abia aici ar trebui să începem
să ne panicăm. Pentru că atât marile Puteri, cât și micile țări au ieșit foarte
șifonate din marile conflicte, de fiecare dată. Așa că am ruga alarmiștii de
serviciu să se abțină. Să nu ne trezim iar cu stocuri de hârtie igienică și de
spirt, cu limita de un bax de zahăr și unul de ulei la shopping, ca mai ieri.
Apropo de cei ce nu învață din istorie, mai ales că episodul COVID din care
aparent n-am învățat mai nimic e recent, în termeni istorici…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu