miercuri, 26 iunie 2024
Ilustrate cu personaje politice
de Gheorghe Pârja
După primul val de alegeri – locale și europene – am
văzut harta României în mai multe culori. Roșul este culoarea dominantă, apoi
săgeata albastră și galbenul. PSD a câștigat alegerile locale încheiate recent.
Deși Coaliția este luată în seamă, mai sunt diferențe de păreri, unele mai cu
colțuri. De obicei câștigă cei din frunte. Cum a fost și fixarea datei
alegerilor prezidențiale. Unii aminteau de luna septembrie, pesediștii, alții
voiau luna decembrie. A rămas pe voia PSD-ului. Dacă nu se vor răsuci.
Pesediștii au o rană deschisă în privința Cotroceniului. Nu au oferit un
candidat viabil pentru președinția țării. De fiecare dată, în ultimele două
decenii, candidatul pesedist se poticnea. Sau îi puneau alții frână. Cazul
Geoană este ilustrativ.
Pentru viitoarele alegeri se pot întâmpla și
surprize. Mă gândesc la poziția liberalilor. Partidul nu a strălucit, dar la
nevoie ar putea fi o variantă a Opoziției. Că prea se simte mâna lui Ciolacu
asupra caschetei generalului. Se vede cu ochiul liber ambiția domnului Ciolacu
de a se așeza pe tron. Deși afișează în public o sfială care nu convinge. Ce-i
drept, un eșec ar putea să-i pună capăt vieții politice. După voturile primite
de partid, 25 de județe câştigate, are tot dreptul să încerce. Că au mai
încercat și alții. Un lider liberal îl vede sigur pe domnul general Ciucă
președinte de țară.
Îi las pe amândoi să lucreze la propria scară, că
timpul de pregătire pentru escaladare este scurt. Alianța Dreapta Unită nu a
fost convingătoare, nu a adunat suficiente energii electorale. Asta s-a văzut
la votul pentru consiliile județene și locale ca un efect al lipsei de
structuri în teritoriu, numărul de localități unde nu au avut candidați fiind
mare. Dacă nu pui, n-ai de unde să iei! Nu a știut să joace un rol activ al
opoziției, să arate de ce Coaliția nu este bună pentru România. Că acesta era
sloganul. Rezultatele obținute de AUR au fost decente, nu pe măsura agitației
afișate. La europene a fost mai evident, dar la locale nu a fost pe măsura
ambițiilor.
Pentru mine AUR este un partid fără program serios
pentru țară, iar liderii sunt suficient de sulfuroși. Puțini auriști sunt
capabili să susțină o doctrină coerentă, ilustratele sunt precum niște
fotografii mișcate. Se vrea cea mai închegată Opoziție, dar partidul care
strigă și când nu este nevoie nu are idei argumentate, ci doar afirmate. A
confiscat sentimente nobile ale poporului român și le-a transformat în strigăte
electorale. Apoi, suspiciunile că ar avea sensibilități răsăritene nu intră în
grila de control a acestui timp. Se vrea exponentul celor care sunt
antieuropeni, dar are momente de iluminare apuseană. Se vrea unionist, dar
liderul AUR are interdicție de a intra în Basarabia. Ba și în Ucraina.
Multe semne de întrebare, pe care fostul lider al
galeriei sportive nu le lămurește convingător. Rămâne un personaj excentric și
nu am cum să-l iau în serios la nivel înalt. Încearcă exerciții de maturizare
politică, dar contextul politic și economic european sunt teme mai greu de
rezolvat pentru el. Pe scena politică românească se fac eforturi pentru
reconstrucția USR, care a scăzut în simțirea alegătorilor din mai multe motive.
În primul rând inadecvări în programul ideologic. Este nevoie de o coagulare
rapidă. Dar e problema useriștilor cum își va alege noua conducere și care vor
fi noile alianțe. Cât privește fantoma REPER, este un proiect născut din
orgoliu și ucis de inadecvare (T. Tiță) .
Plecarea la Bruxelles a unor personaje ca Diana
Șoșoacă, deja inclusă în categoria ciudaților de presa europeană, riscă să ne
afecteze imaginea. Poate va învăța lecția cumințeniei, a statutului de
europarlamentar. Cam acestea sunt ilustratele pe care le-am desenat în cuvinte
în care se mișcă personaje politice.
Semnificațiile zilei de 26 iunie 2024
Evenimentele zilei
363:
Moartea împăratului roman Flavius Claudius Iulianus într-o luptă împotriva Imperiului sasanizilor, duce în aceeași zi la stabilirea succesorului său Flavius Claudius Iovianus.
684:
Benedict II devine papă
1241:
A fost fondat orașul Hanovra (Germania)
1483:
Richard al III-lea devine rege al Angliei
1599:
Un nou tratat între Țara Românească și Transilvania; Mihai Viteazul a acceptat suzeranitatea lui Andrei Bathory, iar acesta a recunoscut domnia ereditară în familia lui Mihai Viteazul
1819:
Este patentată bicicleta
1848:
Guvernul revoluționar de la București a decretat eliberarea robilor țigani aparținând boierilor
1877:
Schimb de focuri între artileria română și cea otomană în zona Calafat-Vidin; a cazut la datorie sergentul Nicolae Popescu, prima jertfă românească în războiul de independență
1886:
Chimistul Henri Moissan a descoperit fluorul, fiind distins pentru aceasta cu Premiul Nobel, în 1906
1895:
S-a constituit „Liga votului universal", care milita pentru obținerea votului universal
1906:
În localitatea franceză Le Mans, 32 mașini concurează pentru prima dată la primul Grand Prix din lume.
1935:
În Germania Nazistă se introduce serviciul obligatoriu de șase luni, Reichsarbeitsdienst RAD, pentru bărbații între 18 și 25 de ani.
1941:
Al doilea război mondial: Finlanda se alătură Germaniei în războiul antisovietic
1941:
Al doilea război mondial: NKVD ucide 100 de prizonieri politici într-o strâmtoare în apropiere de Minsk, Belarus
1945:
A fost semnată, la San Francisco, Carta Națiunilor Unite
1963:
Exprimând sprijinul SUA pentru locuitorii Berlinului, președintele Kennedy vizitează orașul la doi ani după construirea Zidului Berlinului.
Adresându-se unei mulțimi uriașe, el spune: Astăzi, într-o lume a libertății, cea mai mare mândrie este să spun: Ich bin ein Berliner
1964:
The Beatles lansează albumul ''A Hard Day's Night''
1967:
Karol Wojtyła, viitorul papă Ioan Paul al II-lea, este învestit cu titlul de cardinal
1974:
Prima utilizare comercială a codurilor de bare într-un supermarket american
1977:
Ultimul concert al lui Elvis Presley - FOTO.
1986:
A fost inaugurat noul edificiu al Palatului Copiilor din București
1995:
Președintele egiptean, Hosni Mubarak, a supraviețuit unui grav atentat, la Addis Abeba, în Etiopia
2000:
Vaticanul face public cel de-al treilea secret revelat de Fecioara Maria, 13 iulie 1917, celor trei copii păstori în localitatea portugheză Fatima
2006:
Ursul problemă, numit „Bruno”, este împușcat în Bavaria. El este primul urs împușcat pe teritoriul german după 170 de ani.
2009:
Venețiana Giorgia Boscolo devine prima femeie gondolier, meserie exclusiv masculină de peste 900 ani.
2013:
România este în doliu național, după accidentul din 23 iunie 2013 din Muntenegru, când au murit 18 români.
Celebrări 26 iunie
1950:
A fost născut Marius Jucan.
1947:
A fost născut Dragoș Vicol.
1929:
A fost născut Dinu Zamfirescu.
Comemorări 26 iunie
marți, 25 iunie 2024
EURO 2024! Două remize albe și o situație rar întâlnită în fotbal!
Marți s-a încheiat și cea de-a patra grupă de la EURO 2024, după meciurile Anglia - Slovenia, scor 0-0, respectiv Danemarca - Serbia, scor 0-0. Anglia s-a calificat în optimi de pe primul loc, cu 5 puncte.
Cele două remize albe au dus la o situație total inedită. Concret, Slovenia și Danemarca au încheiat la egalitate perfectă.
Primul criteriu de departajare e rezultatul din meciul direct (1-1), apoi golaverajul (ambele zero), apoi numărul de goluri marcate (ambele câte două). Astfel, s-a ajuns la situația rară în care s-au aplicat criteriile de departajare doar între cele două echipe.
Danemarca și Slovenia au fost la egalitate și la numărul de cartonașe (6 galbene de fiecare), iar detaliul care a făcut diferența a fost poziția ocupată în clasamentul preliminariilor, ultimul criteriu prevăzut în regulamentul UEFA!
Deoarece Danemarca a câștigat Grupa H, în timp ce Slovenia a încheiat pe doi, culmea, tot în aceeași grupă, scandinavii au încheiat deasupra în clasamentul de la EURO.
Grigore Ciascai
Zilele Iei, Zilele Poeziei - Venim cu drag!
Câteva zile... ups! Nuuu... doar azi și mâine ne vedem! Cum, unde? La Târgu Lăpuș! Festivalul Internațional de Literatură, Artă, Tradiții ,,Zilele Iei. Zilele Poeziei", director prof. dr. Valeria Bilț. Deși, mi se anunță o zi (zile!) aglomerată, încerc să fiu acolo. Din foarte multe motive. Întâiul - respectul și prețuirea ce le port pentru dascălul, scriitorul, omul de cultură prof. Valeria Bilț. Apoi, întâlnirea cu prieteni dragi din cele patru colțuri de lume, care și-au anunțat participarea. Și, mai am un milion de motive! În acest cadru literar, festiv, cultural, împreună cu alți autori/scriitori îmi va fi prezentat volumul de versuri ,,TIMP RĂTĂCIT PRIN VISE - 54. ACROSTIH ȘI POEZIE - PORTRETE LITERARE", apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2024, editor Nadia Fărcaș - care va fi prezentă la eveniment.
Mulțumesc, Nadia Fărcaș!
Adâncă prețuire și respect Editurii Ecou Transilvan și colectivului minunat din cadrul acesteia.
(vezi poza care adeverește rostirea mea!)
Am să te îmbrac
poezie
în ie, în rugăciune și mir
pentru a te dărui șoaptelor
viselor și luminii -
cunună înspre amintiri
cernute...
VASILE BELE
Chiuzbaia, 26.06.2024
DRAPELUL
Mi-e dor de neamul românesc,
De ciutura de la fântână
Aici aș vrea eu să trăiesc
Mi-e dor de ramura de flori,
De satul din vale părăsit,
De biserica din sat în sărbători,
De crucea de pe muntele vrăjit.
Mi-e dor de tine, țara mea de dor,
Cu lanuri bogate și cu mari suspine
Unde mamele plâng și-așteaptă cu dor,
Copiii plecați la muncă-n țări străine.
Mi-e dor de munți, de văi și de câmpii,
De Mare și de Dunărea albastră,
De mănăstiri, schituri și lacuri
Mi-e atât de dor, de România noastră.
Mi-e dor de drapelul fluturând în zare,
De oamenii frumoși și patrioți,
De cer senin cu nori în depărtare,
Cu inimi ce suspină la România Mare.
Ștefan Popa
26 iunie – Ziua Drapelului
În fiecare an, la 26 iunie, este marcată Ziua Drapelului Naţional, instituită prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998, potrivit https://www.cdep.ro/.
Potrivit Articolului 12 din Constituţia României din
2003, drapelul este unul din simbolurile noastre naţionale, alături de stemă,
sigiliu, imnul "Deşteaptă-te române" şi Ziua Naţională 1 Decembrie.
Constituţia stabileşte, prin acelaşi articol, că "drapelul României este
tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la
lance: albastru, galben, roşu", potrivit https://www.presidency.ro/.
Drapelul României trebuie arborat în mod permanent
pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul
partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură,
la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic
internaţional, se arată pe https://www.jandarmeriaromana.ro/.
Este permanent arborat pe navele de orice fel şi
alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc. Potrivit uzanţelor de
protocol, drapelul României se arborează la sediul misiunilor diplomatice şi
oficiilor consulare ale statului român din străinătate, precum şi la reşedinţa
şefilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare. De asemenea, drapelul
României se arborează sub formă de fanion, pe mijloacele de transport ale
şefilor de misiuni diplomatice şi oficii consulare române, în deplasările
oficiale ale acestora, potrivit aceloraşi uzanţe.
Temporar, drapelul României se poate arbora cu
prilejul Zilei Naţionale a României şi al altor sărbători naţionale, în
locurile publice stabilite de autorităţile locale; cu ocazia festivităţilor şi
ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, în locurile
unde acestea se desfăşoară. De asemenea, trebuie arborat cu prilejul vizitelor
oficiale întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern, precum şi de
înalte personalităţi politice reprezentând principalele organisme
internaţionale interguvernamentale, la aeroporturi, gări, porturi şi pe diferite
trasee. Drapelul mai este arborat cu ocazia desfăşurării competiţiilor
sportive, pe stadioane şi alte baze sportive, şi în timpul campaniilor
electorale, la sediul birourilor, comisiilor electorale şi al secţiilor de
votare.
Drapelul României poate fi arborat fără constrângeri
de persoane fizice la domiciliul sau reşedinţa lor, sau de persoane juridice la
sediile acestora.
Drapelele altor state pot fi arborate pe teritoriul
României numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu
caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe
clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite cu respectarea Legii nr.
75/1994. În acest caz, drapelul României ocupă locul de onoare, anume în
centru, dacă numărul drapelelor este impar, sau la dextra drapelului împreună
cu care ocupă centrul dacă numărul drapelelor este par. În acest caz, toate drapelele
trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni (dar nu în materie de proporţii, unde
fiecare ţară îşi are reglementările sale).
Drapelul
Uniunii Europene se arborează alături de drapelul României, la senestra celui
din urmă.
Arborarea drapelului României la manifestările care
se desfăşoară sub egida organizaţiilor internaţionale se face potrivit
reglementărilor şi uzanţelor internaţionale.
În cadrul ceremoniilor militare, drapelul este
arborat conform regulamentelor militare.
Propunerea legislativă privind proclamarea Zilei
Drapelului Naţional, iniţiată de mai mulţi parlamentari, a fost adoptată de
Camera Deputaţilor la 10 martie 1998 şi de Senat la 23 aprilie 1998, cu
respectarea prevederilor Art. 74 alin. (2) din Constituţia României. A fost
promulgată de preşedintele României, prin Decretul nr.165/1998, şi a devenit
Legea nr.96/1998, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr.190, la 22 mai
1998, https://www.cdep.ro.
La Art. 1 alin. (1) Legea nr. 96/1998 prevede
proclamarea zilei de 26 iunie Ziua drapelului naţional; alin. (2) Ziua
drapelului naţional va fi marcată de către autorităţile publice şi de celelalte
instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări
cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei
patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul
unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.
Conform Art. 2. alin. (1) Guvernul şi autorităţile
administraţiei publice locale vor lua măsurile necesare pentru ca în această zi
drapelul României să fie arborat, în conformitate cu prevederile Legii nr.
75/1994, şi pentru buna desfăşurare a acţiunilor prevăzute la art. 1; alin. (2)
În capitală şi în municipiile-reşedinţă de judeţ se vor organiza ceremoniale
publice de înălţare a drapelului României, pe baza normelor convenite între
prefecturi, primării şi comenduirile de garnizoană.
Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului
României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României
de către autorităţile şi instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 237 din 26 august 1994, cu completările ulterioare,
se modifică şi se completează cu Legea nr. 176 din 19 iunie 2023, publicată în
Monitorul Oficial nr. 550 din 20 iunie 2023, se arată pe
https://legislatie.just.ro/. Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor Art. 75 şi ale Art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată. La Art. 1, după alin. 2 se introduce un nou
alineat, alin. 3, cu următorul cuprins: Pe drapelul României nu pot fi adăugate
alte inscripţii şi simboluri în afara celor aprobate prin lege sau prin
regulamentele militare. La Art. 7, alin. 3 se modifică şi va avea următorul
cuprins: În locurile în care se arborează drapelul României pot fi arborate şi
drapelul Uniunii Europene, şi cel al NATO. La Art. 21, după alin. 1 se
introduce un nou alineat, alin. 2, cu următorul cuprins: Pe toată durata
intonării imnului naţional asistenţa va intona imnul sau va păstra tăcerea.
* * *
În contextul revoluţionar al anului 1848, cu
arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri ale unor state naţionale, şi
revoluţionarii români, aflaţi la Paris la izbucnirea revoluţiei, au arborat
drapelul albastru, galben, roşu. Aşa avea să fie şi consfinţit, ca drapel
naţional, prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la Bucureşti, deşi,
iniţial, apăruseră drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontală, potrivit
https://www.presidency.ro/. Guvernul
provizoriu întărea că "Steagul naţional va avea trei culori - albastru,
galben şi roşu", iar deviza, care va fi scrisă atât pe steaguri cât şi pe
monumentele şi decretele publice, va fi compusă din cuvintele "Dreptate -
Frăţie". Drapelul naţional tricolor, roşu-galben-albastru, astfel decretat
la 14/26 iunie 1848, a fost sfinţit a doua zi, în cadrul Marii Adunări
Naţionale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci Câmpia Libertăţii, potrivit
lucrării "Istoria României în date" (Ed. Enciclopedică, 2003).
De-a lungul istoriei, drapelul nu a suferit transformări
majore, doar distribuţia culorilor (în materie de proporţie şi poziţie) s-a
schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluţia de la 1848.
Documente sigilografice atestă faptul că, în unele epoci istorice, drapelul
românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roşul în partea
superioară, galbenul în mijloc şi albastrul la bază. De asemenea, proporţia
culorilor nu a fost aceeaşi cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare).
Sursa: AGERPRES
Lucrările de disertație ale absolvenților studiilor de Masterat la Galeria de Artă U.A.P. Baia Mare
Vernisajul Lucrărilor de Disertație ale absolvenților studiilor de Masterat – Valori plastice și reflexive ale imaginii în pictura contemporană, promoția 2024, va avea loc la Galeria de Artă U.A.P. Baia Mare, luni 8 iulie 2024, de la ora 14:00.
Expoziția va putea fi vizualizată pe simezele
Galeriei de Artă în perioada 25 iunie – 8 iulie 2024.
GDL
Trump vrea să pună capăt războiului punând condiții Ucrainei!
Consilierii lui Donald Trump au pregătit un plan pentru a pune capăt sprijinului pentru Ucraina dacă aceasta refuză să negocieze cu Rusia, a informat Reuters , citând consilieri.
„Doi consilieri cheie ai lui Donald Trump i-au prezentat un plan pentru a pune capăt conflictul din Ucraina în eventualitatea victoriei sale la alegerile prezidențiale conform căruia ar trebui să informeze Ucraina că o să poată primi mai multe arme americane doar dacă se alătură negocierilor de pace”, scrie agenția.
Planul a fost elaborat de Keith Kellogg și Fred Fleitz, foști șefi de cabinet ai Consiliului de Securitate Națională al lui Trump în timpul președinției sale din 2017-2021. Ei au declarat agenției că încetarea focului se va baza pe linia frontului dominantă.
Consilierii au spus că Trump a răspuns pozitiv, dar nu a precizat dacă va fi în totalitate de acord cu planul.
„Le spunem ucrainenilor: trebuie să veniți la masa de negocieri, iar dacă nu vii la masa de negocieri, sprijinul SUA se va epuiza”, a spus Kellogg.
Să ne amintim din când în când de cei dragi sufletului...
Acasã, din îndepãrtate zãri
Motto:
„România mea personalã. O port aici, în suflet, ca pe un mugur de fluier” (Delia R. Hornfeck)
Asa o risipire a românilor, ca în ziua de azi, n-a mai fost în toatã istoria noastrã – obisnuitã cu bãjenii, pribegii, iar la nivel înalt, exiluri - si fenomenul tinde sã ia o si mai largã anvergurã. La vârsta primului salariu, copiii îsi întind aripile si zboarã pânã cine stie unde. Vatra Tãrii pare cã va rãmâne, în câtiva ani, pustie.
În realitate, despãrtirea de tarina asta sãrãcitã si compromisã nu se întâmplã niciodatã. Ducem cu noi, pânã departe si pentru totdeauna, limba care, uitatã de tot de-ar ajunge, tot maternã rãmâne, ducem amintiri, ducem un fel de a fi si o mentalitate, o fizionomie singularã strânsã din chipurile pãrintilor, bunicilor, strãbunicilor, ducem un nume, ducem o capacitate de muncã, de gândire, de iubire. Si dãm, din ele, si altora. Lãsãm urmã. Lãsãm un spatiu mai bogat. Mai bogat cu un pic de Românie.
Se stie, în general, cã „diaspora” înseamnã „împrãstiere”; mai putin atenti suntem la componentele cuvântului: grecestile „dia” („prin”, „peste”, „între”, „printre”) si „spora” („sãmântã”). Deci, întelesul întreg al cuvântului este: semintie/neam/gintã presãratã peste/prin/între/printre alte popoare. Trãieste, de fapt – risipitã pe mii de kilometri –, o lume româneascã, de multe ori, fãrã legãturi între oamenii ei – suspendati numai în izbucnit sau înãbusit Dor.
În orice situatie de izolare, comunicarea este vitalã pentru cã dã sentimentul de solidaritate. Iar solidaritatea - „tinerea laolaltã a celor ce se aflã despãrtite” – amintindu-ne de Heidegger, este însãsi identitatea. Tot el defineste bine limba ca fiind „locul de adãpost al fiintei”. Refugiul în dimensiunea de securitate a graiului pãrintesc si „tinerea laolaltã”, crearea unui liant al celor de vitã româneascã, pãstrarea identitãtii, este si ceea ce reusesc revistele online, majoritatea, ale diasporei, dar editate, câteva, si în Tarã, în format electronic care asigurã accesul universal-planetar instantaneu, inclusiv al celor rãmasi (nu mai putin izolati) între hotarele României. Aceste seriale sunt, de obicei, de tip magazin, acoperind o tematicã vastã, pentru toatã lumea, iar colaboratorii – adunati de pe tot Pãmântul - sunt mai înzestrati, mai exersati, sau mai manufacturieri în arta scrisului. Esti contrariat, uneori, ca cititor, cum a fost acceptat un articol nu tocmai îndreptãtit sã primeascã „bun de tipar”. Dar am înteles cã nu-i decât atât de specifica îngãduintã româneascã – proverbialã, de-a dreptul – cu „Lasã!”, „Lasã-l si pe el”, si o pornire de ospitalitate, emblematicã si ea pentru români, si ideea cã „oameni suntem”.
Si m-am dus în josul paginii uneia din aceste reviste, apoi a alteia si încã a uneia, m-am uitat mai bine si m-am pomenit pe ulite românesti mirosind a sat la vremea înserãrii, cum de ani nu mai avem, aievea, nici în România, dar sat al cãrui spirit existã, în continuare, oricât ne-am fi urbanizat si occidentalizat. La o portitã, se istorisea o întâmplare senzationalã, dincolo era în curs un taifas (articol mai colocvial redactat), mai încolo, se intona o doinã, ceva mai departe – un vers mai putin reusit (poate, încã, în lucru, publicat într-o formã preliminarã), apoi, un discurs cam impulsiv (si de-astea se-ntâmplã), pe urmã – povestea unei reusite românesti, din cinstea cãreia simtim cã avem si noi o parte, cã, doar, suntem din acelasi neam. Dintr-un cuptor, tocmai iesea o pâine adevãratã, cum o fãcea mama, cum a fãcut-o si strãbunica. Uite si-un înscris în care, la un cuvânt, autorul a pus un „i” în loc de doi. – Dar, ce? Moare lumea din asta?
Nu moare. Dimpotrivã. Din risipiri pe mii de kilometri se-adunã în noduri de comunicatii publicistice potecile inimii circulate de români. Pentru câteva minute, pentru o orã, pentru douã, auzi (chiar! - parcã auzi) vorbe de-ale noastre – prietenoase, blajine sau mai aspre, fraze curat construite ori mai fãrã mestesug, dar pornite de la oameni de omenie. Te simti Acasã, într-o românitate reunitã, scuturatã de rigorile locului de muncã strãin, deshãmatã, asa, ca-n faptul cinei, de la grijile practice, dezlegatã de legile fãrã numãr care, prin strãinãtate, zice cã se si aplicã, nu ca pe la noi – corectitudini de care românii nostri se declarã multumiti, cãrora li se conformeazã pe-acolo, pe unde i-a dus soarta, le-ar dori existente si în România, dar, pitit în fundul inimii, îl poartã, o viatã, pânã la capãtul lumii, de e sã fie, pe „Lasã!”
Din vãi sublime dar strãine si din umila, umilita, însã ca nicio alta în lume albie – încã – a Tãrii, revistele online de rostire româneascã strâng ce are esential neamul nostru, fãcându-se punct de întâlnire pentru românii de peste tot, într-o atmosferã de românitate autenticã – primitoare, concesivã, cuviincioasã, cumsecade, identificatã prin (sigur vã amintiti!) „Povesti si doine, ghicitori, eresuri”.
În mii de ecrane, ochii cititorului de limbã românã se odihnesc pe mesaje de suflet adunate din „împrãstiere”. Da, dragã Delia, fãrã pãmânt delimitat, dar strânsã definitiv în conturul inimii fiecãruia, împãrtitã între câti si la care pe unde suntem, dar niciodatã destrãmatã, e aici, vie, „România mea, România ta. România noastrã”.
Angela-Monica Jucan
Ia românească, un mijloc de promovare a identităţii românesti in multicultularismul canadian!
Bun găsit,
IA românească, un mijloc de promovare a identităţii românesti in multicultularismul canadian.
Câteva imagini, dacă doriti, la :
http://www.observatorul.com/events_main.asp
O vară frumoasa, in liniste si sănătate vă dorim !
OBSERVATORUL
O masă amorfă de carne de tun: marele foc dintr-o Mare Neagră devenită sângerie…
Grija guvernanților noștri nu este nicidecum aceea că, în zona perimetrului de exploatare a gazelor românești din Marea Neagră, ne-ar putea aprinde rușii, la propriu, un mare foc… Pentru că nu-i interesează coordonata de securitate pentru noi în zona de litoral ce ar putea fi afectată. Mai ales când vizează deschiderea unei industrii cu risc maxim chiar în preajma unei arii tot mai extinse de război… Una ce nu va rămâne pe loc, ci, în perspectiva împingerii din zona inițială a apelor internaționale a frontului și conflictelor armate dintre statele de sub UE-NATO și Rusia, se va extinde masiv prin „revărsarea” spre țărmuri… Fără a mai ține cont de contururile de granițe și nici de dreptul maritim internațional… Pentru că, practic, se va pune o țintă chiar pe zona românească de coastă, pe Marea Neagră, pe instalațiile ce se vor ridica în perimetrul „Neptun Deep” (și să nu ne trezim cu un „Neptun Deep War”!) și, în cele din urmă, la propriu, pe resursele de gaz ce ar putea să se aprindă și să ardă mult timp necontrolat la prima rachetă, mină sau dronă subacvatică mai mult sau mai puțin „rătăcită”. Pentru că niciodată nu proiectezi o structură industrială de risc major în zona, nu doar de posibil front extins, ci de foc deschis…
Dar atenția, cu atât mai puțin preocuparea!,
guvernanților nu se îndreaptă nicidecum spre protejarea țării și a populației…
Mai importante sunt încasările din ceea ce ar mai putea vinde… Din ce ceea vor
da altora, nu nevoilor casnice și necesităților industriale ale României.
Pentru că noi suntem scoși din calculul de consum al propriului gaz chiar de
către guvernanți… Și suntem trimiși, ca preludiu al stării de subzistență ce va
urma, să căutăm sticle de plastic prin gunoaie, în timp ce dăm din avuția
noastră refugiaților, ucrainienilor și altor „înfășurați” în „burke”,
„hijaburi” și alte felurite fulare-cearșaf … Pentru noi se taie totul la sânge,
se impozitează, se fiscalizează, și nu doar pentru nevoile țării,
restricționându-se energetic, din motive ecologiste tot mai puerile, tot ceea
ar mai putea utiliza gazul drept combustibil, întâi la nivel industrial, apoi
și casnic. Mai mult, legislația exploatării din Marea Neagră este modificată
fățiș pentru a fi scut pentru alții în exportul resurselor noastre, grija
guvernanților fiind aceea de a asigura „uniformitatea tarifelor vamale și
accizelor”. Or, dacă acest gaz ar fi pentru noi, nu am vorbi despre tarife
vamale, nu?!… Și nu am trasa din pix zonele de delimitare teritoriale, maritime
„de contigență”.
În fond, nici un guvern al unei țări aflate lângă o
zonă de război, predictibil a deveni o țintă, dar și o posibilă arie de
conflict, cel puțin parțial, nu ar sta, la acest răboj ce numără zilele de pace
și acalmie rămase inclusiv nouă, pentru a face socoteli de uniformizare
valutară… Ci, dintr-o minimă grijă față de țară, ar trebui să pregătească
mecanismele de protecție, de asigurare a securității zonei de litoral…
Dar,
din nou, noi contăm cel mai puțin pentru guvernanți… Iar realitatea este că,
prin punerea țării în jugul de colonie al Ucrainei (și abia apoi, și poate doar
prin acesta, a UE), românii devin, cu fiece zi ce trece fără a se ridica, o
masă amorfă aproape ambalată în hârtia morții… O masă amorfă de carne de tun.
Și atât. Fără copârșee… Pentru că, dacă va fi un mod în care vom beneficia de
gazele extrase din rezervele noastre va fi doar prin tonele de importuri
dintr-o Ucraină ce se va dezvolta industrial. Iar noi vom deveni, dintr-o piață
cândva de consum una gata consumată, epuizată…
Epuizată în și de absurdul situației de a deschide o exploatare cu risc major
într-o zonă, nu doar aflată aproape de un război în derulare, ci pe drumul
acestuia, prin minele ce rătăcesc pe Marea Neagră, dar și prin cătarea la care
ne-am înhămat de vii într-o moarte în urma căreia nu vom primi nici elogii, nici
ferpare, nici recviemuri. Mai ales dinspre un stat ce ne va folosi fiecare
picătură de resursă și care, deja, ne-a pus într-o cușcă de slugă, prin
interzicerea transportului de cereale sub pavilion românesc din danele de la
Odesa…
Să ne privim în ochi și să recunoaștem! De atâta
trădare și nepăsare de ființa noastră nu am fi avut parte nici de eram noi cei
de pe linia Herței, cei executați cu revolverele la tâmpla unei istorii
hidoase, nu prin repetarea ei, ci prin aceia ce permit reinserarea ororilor,
fie și sub alte farduri și cosmetice… În fond, mortul, machiat ori nemachiat
postmortem, tot cadavru rămâne…
Cezar
Adonis Mihalache – Natiunea
Notă. Sublinierea îmi aparține.
Gelozie
Pod de lacrimi legănat de o umbră nefirească
Ce agale tot păşeşte mai aproape de fereastră...
Ori e vântul, ori e luna legănându-se pe ape,
Ori o aripă de înger încercând dureri să-ngroape!
Doar privirea-i este arsă precum scrumul unui pom
Dintr-o tainică pădure-ncediată de un om,
Unde se-ntâlneau odată-ndrăgostiții pe furiş
Iar un altul îi pândea dintr-un colț de aluniş.
Ea cu părul desfăcut şi cu pielea măslinie,
Acceptase un boier ce-o ceruse de soție
Însă-n umbra nopții grele, un alt tânăr visător,
În pădurea înstelată, îi ştoptea încetişor
Vorbe dulci sub ascunzişul ramurilor înfrunzite ...
Ea îl săruta în taină şi-i zâmbea pe negândite,
Îi cerşea îmbrățişarea cu privirea -nfrigurată,
Îi spunea că -n astă lumea îi va da iubirea toată!
Timpul sapă ca o stâncă într-un mal înlăcrimat
Şi boierul într-o seară, sub un cer însângerat,
Îşi priveşte trist soția cum tiptil se furişează ...
El cu lacrimile stinse-n urma nopții o urmează.
Arde cerul plin cu stele pe poteca înverzită,
Arde inima nebună ca o aripă rănită,
Sângerând precum izvorul într-un tremur nefiresc!
Lângă marginea pădurii doi copii se întâlnesc.
Ea cu pielea măslinie şi cu părul desfăcut,
El cu ochii de cărbune şi cu pielea ca de lut,
Trupul ei ascuns în taină de o rochie-argintie ...
Se priveau îmbrățişați cu atâta gingăşie!
Dar o adiere caldă coborî prin frunze reci,
Îi atinse pentr-o clipă şi privind cum pe poteci
Se întinde ca o lavă zid de foc înfierbântat,
Tresăriră dintr-o dată neştiind ce s-a-ntâmplat !
Focul iute se întinde ca o plapumă -aurie
Ce îneacă orizontul şi înghite o câmpie,
Ca un cerc aprins îi strânge, ei se simt înconjurați,
Până-n clipa dimineții, vor muri îmbrățişați!
Pod de lacrimi la fereastra unde un boier priveşte,
Palmele îi sunt pătate de rugina din ferestre
Unde luna îi pictează mâinile însângerate...
El priveşte -n depărtare, umbrele par neschimbate
Însă ştie că-i doar gândul ce-l răneşte uneori,
Doar fantasmele aprinse, vor pieri până în zori!
Cioturi arse se zăresc fumegând în depărtare
Şi se -ntreabă lacrimând, cui să-i ceară-acum iertare?
Cioturi arse, scrumul ud, norul gros ce-mbracă zarea,
Toate îi aduc aminte de-acei ochi senini ca marea
Şi privind în depărtare o zăreşte uneori
Cum se-apropie în taină dar dispare până-n zori ...
Gabriela
Ryelle PANAIT
Rolex Bogdan amenință PSD! Măriți o taxă, ieșim de la guvernare!
Europarlamentarul Rareș Bogdan a declarat că PNL nu va accepta majorarea de taxe și impozite și că va ieși de la guvernare dacă se va lua o astfel de măsură.
„Dacă crește o singură taxă, PNL pleacă de la guvernare. Am fost extrem de clar. E pentru prima dată în 34 de ani când în legea bugetului este trecut clar că nu poate fi majorat niciun fel de impozit, niciun fel de taxe.
Deja este prea mult ceea ce am acceptat în septembrie anul trecut cu acel pachet fiscal. Am înțeles că pachetul fiscal trebuie dublat de reducerea cheltuielilor, au fost introduse, am înțeles că trebuie să reducem… să creștem de la 1% la 3% impozitul la microîntreprinderi, nu am fost de acord cu scăderea plafonului de la 500.000 la 60.000 și bine am făcut.
Orice creștere de impozite și taxe, culmea, nu va rezolva situația economică decât pe termen scurt, dacă nu scădem cheltuielile bugetare și dacă nu chivernisim banul public”.
Sursa: Realitatea
Plus
Abonați-vă la:
Postări (Atom)