de Gheorghe Pârja
Campania electorală pentru europarlamentare a fost
timidă, fără proiecte, camuflată în cuvinte știute, aproape secretoasă. E
adevărat că alegerile locale au primat, dar la fel de important este pentru
națiune și pe cine trimite în Parlamentul European. Nu de puține ori mă întreb:
care este contribuția românească la mersul Uniunii? Câteva nume de
europarlamentari români mai apar pe la televizor și se spovedesc cu discreție.
Poate le cerem prea mult? Am vrea să știm și noi ce au făcut acolo în numele
alegătorilor care au votat pentru ei. Mai citesc și eu ce se întâmplă cu acest
Club în care a intrat și țara mea. Am fost de acord, că altă variantă mai bună
nu aveam.
Cu Răsăritul ne-am fript des în istorie. Sper să nu
ne păcălim și cu Apusul. Că și pe acolo sunt cuțite și pahare. Dar trebuie să
ne purtăm de grijă. De aceea, reprezentanții României în Parlamentul Europei
sunt extrem de necesari pentru a apăra interesele țării și să dea sens Uniunii.
Am hotărât să iau alegerile europene în serios și să caut o viziune despre
Uniune care să ne fie aproape. Știu ce știe toată lumea, despre banii europeni,
despre tinerii care învață la mari universități, pe bani nu gratis, că avem un
reazim, la o adică, în clocotul acestei lumi. Cum scria și publicistul Sever
Voinescu, prezentarea Uniunii Europene ca un fel de ghișeu unde te duci cu
hârtiile făcute cum trebuie și iei bani nu este tocmai falsă, dar nu este o
viziune consolidată, de durată.
Se aude că nu peste mulți ani izvorul acesta
primenitor pentru noi va seca. Ce va fi pe urmă? Eu cred că în contul acestui
sprijin, se dau directive care vor să anuleze multe din obiceiurile noastre, și
ale altora. Eu nu doresc o asemenea dispariție. După cum nu sunt de acord cu
politica migrației, practicată de unele state. Brațele deschise ale doamnei
Merkel acum se răzbună în mai multe feluri. Știu, lipsa forței de muncă din
Occident este un semnal de alarmă. Că avem și noi muncă din import. Nu vrem o
Uniune Europeană care, ca o altă Înaltă Poartă, și-a inventat vocația de a
reglementa tot ce mișcă, de la agricultură, mod de adresare, schimbarea
meniurilor clasice.
Adică lasă-mă cu mama și cu tata, nu-mi număra
părinții, și lasă pe seama altora gândacii. Da, dorim o Europă puternică, care
să nu mai depindă de SUA. Dar este greu de închipuit într-un timp scurt. Nu am
gânduri bune pentru proiectul european federalist. Uniunea Europeană ar fi un
proiect de stat artificial. Deocamdată, statele-națiune încă nu și-au trăit
traiul, mai au resurse să se guverneze și să asigure liniște pentru cetățenii
lor. Uniunea Europeană, cred eu, lucrează difuz cu europenii și are multe
dispoziții fanteziste. Nu vă speriați, priviți, căutați și vă veți convinge.
Mulți europeni se plâng de birocrația Uniunii. Domnul Sever, care a umblat prin
lume, crede că funcționarii de la Bruxelles nu sunt mai deștepți, sau mai
pricepuți decât funcționarii țărilor europene.
Ca susținător al Uniunii Europene, nu mă
îngrijorează atât de mult Viktor Orban, nici Robert Fico, precum asaltul
birocrației. Aud adesea prin birourile Maramureșului: „Așa ne cere Uniunea
Europeană”! Dosare întregi pentru lucruri simple. O altă situație pe care o văd
și orbii. Statele Uniunii Europene sunt așezate în cercuri concentrice. Unele
în centru, altele mai la margine. Unele în Schengen, altele așteptând. Am
sentimentul că România este într-un cerc periferic. Aici iar putem invoca rolul
europarlamentarilor.
Știu că acolo nu este ușor să scapi de povara
politică. Dar, totuși! Vedeți, comunicarea lor cu țara este suficient de
difuză. Unii chiar au vocația tăcerii. Când scriu aceste rânduri văd că se
creionează noua arhitectură a Parlamentului European. Despre care se vorbește
în multe stiluri. De la populari, la suveraniști. Voi căuta să deslușesc noile
direcții europene în aceste condiții. Inclusiv cu noile prezențe românești,
unele extrem de vocale. Aștept să aud discursuri lucide, mature, propuneri
românești pragmatice, cu folos pentru români și Europa. Mă grăbesc să vă spun,
unii dintre dumneavoastră știu, că nu am nici o legătură cu cei care fac din
simbolurile naționale circ electoral. Mă doare tricolorul purtat ca pe o haină
de schimb. Cei care au alte crezuri sunt liberi să le dea viață.
Eu și în Țară, și în Uniunea Europeană rămân cu
gândurile mele. Cele bune, nu cele rele. Și cred că merită să-mi destăinui
sinceritatea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu