Iohannis nu s-a prăbușit încă. Deocamdată aterizează nesperat de lin, ca un Gulfstream de lux, pe o pistă amenajată de Servicii. „Încă sînteți în cărți“, i se zice la raportul de dimineață, care începe după prînz. Iar Iohannis ia lucrurile așa cum le aude, căci e de necrezut ca liderii lumii civilizate să nu-i fi remarcat valoarea.
Chiar dacă ultima figură de politică internațională,
cu care spera să dea lovitura la NATO, n-a ieșit chiar cum s-a așteptat (deși
Pahonțu și consilierii l-au asigurat că e o idee strălucită), urmările ei îl
pot duce spre un job așa cum i se cuvine, la UE sau la ONU, cu protocol de
nivel înalt, cu avion și fără obligații.
După prînz, însă, cînd telefonul se încăpățînează să
rămînă mut, cînd Occidentul nu-i scrie pe WhatsApp că i s-a eliberat job-ul,
circuitele de avertizare încep să piuie și el își reia mersul haotic prin
marele dormitor.
În tot acest timp, cea mai mare grijă a staff-ului e
să pitească presa, considerată factor cu risc de supratensiune și scurtcircuit.
Căci, mai devreme decît se așteptau generalii și consilierii, au început să-l
critice pînă și lingăii din presa română care îl pupau mai ieri în zona de
evacuare.
Presa internațională, și ea, îl ia peste picior, îl
consideră amator și șantajist, cu Frankfurter Allgemeine Zeitung în frunte,
care-l face de-a dreptul prost și incapabil să ocupe o funcție la Bruxelles.
Așa că seara, cînd președintele își reia poziția de dulap metalic, veștile vin
cu același optimism rezervat: „Nimic nou, dar sînteți în cărți, mîine cu
siguranță vă vor suna“.
Dacă într-adevăr îl vor suna pînă la urmă, îi vor da
un job sub așteptările lui disproporționate. Iar asta va fi o umilință peste
care va trece destul de ușor, căci partea materială, căpătuiala, meschinăria
care-l animă vor precumpăni asupra morgii de împărat. De fapt, după ce a ținut
cu dinții de postul de la Liceul „Brukenthal“ și de casa dobîndită ilegal, știm
cu toții că ar fi în stare să se tîrască prin noroi ca să primească încă ceva,
orice.
Dar dacă nu-l vor suna, asta i se va trage de la
ultima lui dovadă de cretinism strategic: tentativa insistentă de a dezbina
statele NATO. Una peste alta, Iohannis a reușit pentru cîteva luni să pună în
discuție unitatea și solidaritatea Tratatului nord-atlantic, exact în momentele
în care SUA și Europa aveau mai multă nevoie de ele. E perioada în care
ofensiva Rusiei avansa, ajutorul militar și financiar al Occidentului se
împotmolea și poziția Occidentului devenea vulnerabilă moral. Pentru Putin
trebuie să fi fost un moment de triumf pe care n-ar fi reușit să-l obțină doar
cu ajutorul propagandei, armatei sau serviciilor secrete.
Ca și Iliescu la final de mandat (care l-a grațiat
pe Miron Cozma), Iohannis își dă măsura periculozității pe ultima sută. Dar,
spre deosebire de nea Nelu, care a comis o faptă imorală de impact intern,
Iohannis a amenințat reputația externă a statului, a riscat viitorul strategic
al României și a pus în cumpănă securitatea națională. Toate astea doar ca să
ia el un job necuvenit, pentru care întreaga lume politică internațională îl
consideră inapt.
Acum, cînd îl mai despart cîteva luni de predarea
mandatului, e bine să ne amintim că n-a stat degeaba la Cotroceni. A accelerat
prăbușirea învățămîntului cu ajutorul „României educate“, a folosit Justiția în
folos personal, închizîndu-și mari dosare de fraudă, abuz în serviciu și
incompatibilitate, a distrus jocul democratic încălcînd Constituția și numind
guverne după cum l-a tăiat pe el capul, nu după rezultatele din alegeri, a pus
în fruntea guvernelor sale cei mai slabi și mai dăunători premieri din toate
timpurile, a sabotat apărarea națională și politica de înzestrare a armatei, a
redus la zero politica externă a României, a reușit să ne facă să nu contăm
aproape deloc în jocul geopolitic, a ținut pe loc dezvoltarea instituțională și
economică, nu a vorbit cu presa, nu a vorbit cu națiunea, i s-a rupt de popor
imediat ce a fost votat, a călătorit în condiții de lux spre destinații
irelevante, cu rezultate diplomatice neidentificate, s-a împodobit cu cel mai
costisitor protocol, și-a protejat sponsorii și i-a hrănit cu contracte de
stat, a stat mult degeaba, a îndemnat poporul să practice golful și cîte și mai
cîte.
Milioane de oameni au votat, în repetate rînduri,
această nulitate politică. Chiar dacă Serviciile i-au făcut culoar și l-au
aranjat cu numărătoarea, prezența lui în istoria națională rămîne o rușine de
care poporul român și democrația nu vor scăpa curînd.
Autor:
Doru Bușcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu